Prin timp..

       Ma simt prizoniera a unui timp pe care nu-l inteleg.Si a unei lumi care cu cat se vrea mai superba cu atat ne inseala mai mult.In jur vad oameni vorbind despre trecutul lor cel foarte indepartat..si spun ca nu mi-as dori sa stiu carui trecut apartin.Nu de teama ,ci poate din cunoasterea faptului ca azi sunt produsul  trecutului meu.E clar ca el nu e deloc roz.N-are cum.Tot ceea ce simt e ca totusi oricat de mult mi-as dori azi sa nu adaug nimic vechiului..ma ajuta lumea s-o fac.Nici daca as purta catalige de otet inalte de doi metri si tot n-as putea sari peste cei pe care n-as vrea sa-I intalnesc.Si parca numarul lor se mareste proportional cu dorinta de a nu-I vrea in viata mea.Paradoxul acestui timp as spune.Timp care mi se pare ca-mi face in ciuda..inlantuindu-ma cu o lume nebuna..nebuna..nebuna!