Scotocesc in fiecare zi in sertarele cele mai inchise ale sufletului ce sunt.Incerc sa ajung pana acolo unde fasia de lumina razbate dincolo de tot intunericul ce l-am adunat.Am strans in mine ambitii,dorinte,orgolii,resentimente atat de multe...incat sensibilitatea extrema cu care m-am invatat.. a devenit arma care mi se intoarce impotriva.Am reusit sa ajung intr-un punct pe care oricine l-ar numi...puternic,plin de confort si siguranta..insa este o parte a ceea ce numim realitate.Daca as analiza realitatea mea as spune ca am ajuns intr-un punct extrem de inalt in care singurul lucru pe care puteam sa il simt si pe care-l doream era sa ma intorc la mine.Si astazi cu fiecare sertar deschis gasesc sentimente abandonate pe care invat sa le apropii cumva.Constat si ca particele din mine uitate reinvata sa-mi spuna ca-mi apartin.Si pricep ca atat timp cat sunt...indiferent cum aleg sa traiesc ...cresc.
Pentru ca asa am fost construiti..pentru a creste cu fiecare secunda ce ne e data s-o intalnim.Si astazi pot sa fiu aici mult mai atenta la felul in care aleg orice oportunitate care mi se da...pentru a aduna cat mai multa lumina.Reinvat sa ma bucur acolo unde pana ieri nu puteam decat sa urlu.Am invatat sa fac diferente in ceea ce pot simti...si descopar mereu altceva...Cand simti mai multa iubire..poti darui mai mult!Tot asta ma face sa nu pot scrie atat de mult aici cat mi-as dori..fiindca ajung la atat de multe stari...si uneori e dificil sa redai..exact ceea ce simti!Va imbratisez!