Persoane interesate

sâmbătă, 27 august 2011

Lumina

   Când, la începutul vostru, gândirea se contempla ea însăşi, ea deveni Principiul Luminii. Lumina a fost prima creaţie. De fiecare dată când un gând este apreciat (sau considerat) frecvenţa sa vibratorie scade, ea devine lumină. Moştenirea voastră se ridica la naşterea Luminii, căci fiecare particulă de lumină devine individ, un Dumnezeu.Astfel, toţi aţi devenit ceea ce se cheamă fiinţe de lumină de la naşterea creaţiei.Voi          toţi               aţi        început             existaţi     în            aceeaşi           clipă. 
                             
                             Orice        entitate    care     a existat           vreodată      sau care va fi, a fost creată de gândirea devenită Lumină în clipa în
care  Dumnezeu  Tatăl  se contemplă. Si Lumina emanând din spaţiul Gândirii devine parte din Spiritul lui Dumnezeu. ea deveni curentul de gândire numit şi „ fluviul Gândirii”.Lumina ce fiecare aţi devenit a fost şi este mereu inteligenţă ce sunteţi. Această lumină divină, corpul vostru iniţial şi permanent, constituie spiritul fiinţei voastre - ceea ce eu numesc Dumnezeul fiintei voastre, căci spiritul vostru este Spiritul lui Dumnezeu într-o forma unica. Si acum voi sunteţi dotati cu acest spirit, acest corp de lumina ce aţi devenit cu toata slava, în clipa în care Gândirea, slavitul vostru Tata mult iubit, se contempla.
        La începutul vostru, adică atunci când Gândirea, Dumnezeu, traversa spiritul fiintei voastre, s-a produs o emoţie. Astfel a fost creat sufletul vostru, prin forţă creatoare, ca să poată merge la   sursa   fluviului dragostei emanat de Dumnezeu Tatăl. El a fost creat   în aşa    fel    ca voi sa puteţi merge la sursa eternului fluviu al Vietii, imobilizandu-l sub forma de sentimente, impresii (ceea ce va deveni memoria).Sufletul vostru este de fapt ceea ce va permite sa fiti creatori. În sfârşit, ca să puteţi crea ce este necesar să stiţi, să păstraţi în spirit imaginea gândului desluşită. Aceasta este imaginea care permite sa dezvoltaţi gândurile şi să le dai valoare generatoare de realitate.De exemplu, ca să creezi o floare, trebuie sa ai gândul unei flori noi unice pe cale de a răsări. Gândul la această floare este interceptat de eternul fluviu al gândirii la care spiritul vostru, Lumina fiintei voastre are acces. După aceea, ea este păstrată cu claritate în suflet, ca o imagine emotională. Graţie dorinţei, veţi putea de aici inainte să vă rememorati aceasta imagine - gândul „floare”, să o contemplaţi şi sa o dezvoltaţi, dându-i forma, culoarea,mărimea pe care o doriţi. Puteţi de acum înainte să creaţi o floare unică în fiecare moment. Si păstrând gândul în memorie, puteţi perfect să-i desenaţi imaginea.Fără suflet, n-aţi putea da Tatălui o forma, fără ea nu veţi putea imobiliza gândurile,apoi contempla, ca apoi să le puteţi manifesta.Ceea ce denumiţi creaţie, este în sfârşit valoarea Vietii, care a fost dintotdeauna.căci creaţia este fără început şi mai mult ca sigur fără sfârşit.
        Cât despre creatori, sunteţi voi toti - voi, entităţile de lumină, Dumnezei. Toate lucrurile au fost create de Dumnezeu, din substanta numită gând care este Tatăl, şi tot ceea ce Dumnezeii crează. Tatăl devine - asta constituie fiinţa în expansiune a Tatălui.Materia pe care o vedeti în jurul vostru, este Tatăl. Tatăl este materia dat fiind că este orice lucru. Dar creatorii materiei sunteţi voi toţi - Dumnezeii sunteţi nişte făuritori desăvârşiţi. De                                       la                                            început, într-adevăr, aţi                                    fost                                     dotaţi                                                         cu     inteligenţă                                                         capabilă                                        de                            a          concretiza                                    în        materie idealul pe care vi-l puteţi imagina prin intermediul Gândului.Totul derivă din gândire. Absolut totul! Orice obiect din materie a apărut printr-un ideal de gândire îmbrăţişat de emoţie. Inainte de orice creaţie, gândul primului lucru a fost închipuit de suflet ca ideal. Toate lucrurile materiale din lume au la origine un ideal de gândire  considerat de unii din Dumnezei şi manifestate de ei cu materia care este Tatăl.Orice porţiune (bucată) de materie este înconjurată de lumină. Oamenii voştri de stiinţă încep să ştie. Ei au descoperit că materia grosieră este lumina a cărei frecvenţă vibratorie a fost încetinită, coborâtă.

Ramtha-Cartea Alba

sâmbătă, 20 august 2011

Pasi catre mai bine

              Mi-ar placea sa pot arata ca o gazda perfecta.Sa-mi deschid usa sufletului atat de larg incat si cele mai rusinoase compartimente sa se plece lasandu-mi musafirii muti de uimire.Sa fac sa dispara incordarea celor ce-mi calca pragul prima oara.Sa zambesc discret in spatele ceaiului celor atat de prezenti si sa-I imbat cu propriile lor asteptari.Sa cobor pana acolo la cei dragi dintre ei si sa le spun ca in lipsa lor as fi fost ca o gradina lovita de seceta..Sa le prind mainile alor mei si sa-I rog sa ma ierte pentru zilele cand m-am incuiat in spatele usilor inchise uitand cat le este de greu..
Insa usile ..se vor deschide pe deplin doar atunci cand ranile nu mi vor mai fi cheia lor…si cand fericirea imi va sopti la urechi ca a spart toate incuietorile puse.

vineri, 19 august 2011

Minunatii(de ei)

         Toata maretia,toata grandoarea,toata frumusetea,toata puritatea,toata splendoarea,toata viata..o poti regasi privind un pui de om.Ale carui aripi zbor in iubire topindu-ne chiar si pe cei mai inghetati dintre noi..Sa privim in adancuri si de nu reusim  .. cand suntem secatuiti.. sa privim..ca pe un balsam, un copil..Sa-i lasam lumina din ochi sa ne curete ..sa lasam minunea din el sa ne mantuiasca. Cele mai sublime minuni!

Ca sa fii rege

miercuri, 17 august 2011

Umbra

           Sunt ca si umbra care imi deschide toti pasii..Necunoscuta.Nestiind de unde vin..si ce reprezint.Imaginea unui cineva nestiut.Atat timp cat inca am asteptari inseamna ca pretind intelegere.Atat timp cat astept intelegere inseamna ca inca mai cred.Atat timp cat inca mai cred inseamna intelepciune.Atat timp cat ma vreau ,,intelept’’ inseamna ca e prea mult pentru mine.Atat timp cat e déjà prea mult inseamna ca nu sunt pregatita.Atat timp cat nu sunt pregatita inseamna ca habar nu am sa traiesc.Atat timp cat habar nu am sa traiesc inseamna ca ar putea fi inutil.Atat timp cat ar fi inutil de unde imi iau puterea de a mai fi?
Deja am prea multe raspusuri la atat de putine-ntrebari…
Si daca m-am pierdut?
Si daca ma ciocnesc de pereti ca o pasare care nu mai vede?
Ma prefac intr-o umbra care creste spre infinit…Si m-as preface cu drag intr-un strop de ploaie..stiind ca voi deveni curcubeu..Si m-as preface cu drag in lut sa ajung iar in palmele celui care m-a nascut din iubire..si caruia n-am stiu sa-I fiu pe deplin.

       ( Cineva mi-a sugerat ca in procesul de autocunoastere intervine acest dialog si analiza cu partile  tale...Incep usor sa le disting,sa le pot analiza..sa le ,,curat'' pe fiecare in parte si sa le accept.Cumva aproape toate incep sa straluceasca pentru mine...insa pe bucati.Cand ajung la ansamblu insaaa...am senzatia ca se prabuseste tot..Si..punct si de la capat...Ceea ce scriu e analiza bucatilor..:))  )

marți, 16 august 2011

Ochii mei

                Om cu trup implinit si cu ochi de copil pedepsit.Ochii reflecta tot ce traieste sufletul meu imbracat intr-un trup..care-I e cu cateva numere mai mare..In valtoare,se zbate prins in sentimente care-l vor mai puternic.Chiar si razand ochii mei sunt prinsi in durere.Ori lacrimile i-au facut sa ramana abatuti..ori ce au vazut i-a marcat pe vecie..Cum sa te vezi cu ochi buni cand esti Sisif si ti s-au rupt oasele strabatand un drum care nu se mai termina?Am invatat sa rad iar..sa ma bucur din nou..sa privesc sus catre cerul deschis..insa OCHII …ochii  mei imi tradeaza brazdele de Sisif.Imi tradeaza noptile nedormite..si zilele cand am trait ca si cum as fost legata la ochi.Imi tradeaza dorinta de lumina si Soare..si viata,si bucurie..si IUBIRE de tot.Imi tradeaza toate neimplinirile..si toate povestile fara happy end.Cele mai intense trairi ale acestui suflet ce-l port le-am simtit cu ochii inecati …si nu radiind,ci vibrand surd ca si cum as purta colier de cutite infipte in piept...Poate de asta ma privesc si nici in pozele in care eram un copil…nu-mi vad ochii razand.Si e clar ca desi ma simt vindecata cumva..ochii-mi plansi imi raman talisman din aceasta viata.Va trebui sa invat sa-I privesc ..fara ei..si poate iubirea va secatui oceanul de dincolo de ei..

Buna dimineata

  Diminetile sunt deja mai racoroase si aerul parca mai tare reuseste sa trezeasca mai repede adormitele-mi  simturi..O cafea buna si putina muzica buna..si iata cum ziua pare deosebit de frumoasa..Sper sa ma bucur de ea..fiindca urmeaza putina munca :))...insa cu asemenea acorduri in cap..totul va fi minunat.Zi buna si voua..

sâmbătă, 13 august 2011

Spovedanie

                  Exista un loc unde  ne topim realmente.Exista un loc unde  nu poti sa vezi..insa vezi cat n-ai vazut niciodata.Unde e verde si pace.Si o liniste careia i-am vinde toate zilele care urmeaza ..dac- am putea s-o cumparam..Uneori emotia..alteori sunetele unei muzici care ne bantuie…sau poate mangaierea apropelui..imbratisarea copilului…si alte asemenea…ne pot duce prêt de o clipa..acolo.Cum ar fi sa atingem nemarginirea ori de cate ori simtim ca avem nevoie de ea?Sa-mi cufund capul in pamant si sa uit Doamne ca m-ai lasat aici doar ca sa uit?Sa uit ce sunt acum si sa fiu copilul tau drag..Da stiu..ca-ti sunt..insa am si acuta nevoie sa simt..mai mult decat pot!Ma arunc in propria existenta in care Mi-esti  Martor ca doar pentru altii exist..si normal ca nu pot simti ce-ar trebui atat timp cat doar ma sterg de praf uneori..Astazi sunt iar rotita aceea din marele angrenaj..din care cu drag m-as rupe..sa pot sa cad..undeva pe pamantul cu liniste ..Ma trezesc in mijlocul unor sentimente pe care nu le cunosc…ba sunt plina de o energie necunoscuta…ba abia reusesc sa-mi tin ochii deschisi.Simt ca exist intr-un loc si-ntr-un timp carora nu le apartin..Ca oricat as vorbi .parca sunt mai neinteleasa.Sau alteori doar clipesc si celalalt intelege..si multe altele care par a fi semne a unei treziri.Se face ca mi-am petrecut tot restul vietii dormind..un somn care nici macar dulce n-a fost.Si ma trezesc aiurand ..Daca n-as sti ca nu exista un prêt de platit mi-as spune ca mi s-a gresit factura..:))Am intrebat in ultimele postari despre momentele cele mai…ale fericirii..Pentru ca m-am asezat langa mine ,cu mine si-am vrut sa-mi amintesc o farama din marile-mi fericiri.Am deschis insa usa cu capul…si din pacate mi s-au sters toate.Inca nu pot sa ating cele mai…momente..Doar franturi dragi..insa si ele umbrite cumva de o viata care m-a-nvartit cum a vrut..
         Sa-mi fie asta spovedania la care nu voi ajunge..fiindca n-am curajul sa ma las judecata decat de Tine!

PS-O melodie care ma duce uneori pe taramuri mai bune!

joi, 11 august 2011

Psalm

Iata stelele intra in lume
deodata cu intrebatoarele mele tristeti.
Iata,e noapte fara ferestre-n afara.
Dumnezeule,de-acum ce ma fac?
In mijlocul tau ma dezbrac.Ma dezbrac de trup
ca de-o haina pe care-o lasi in drum.

Lucian Blaga-Psalm

miercuri, 10 august 2011

Prin timp..

       Ma simt prizoniera a unui timp pe care nu-l inteleg.Si a unei lumi care cu cat se vrea mai superba cu atat ne inseala mai mult.In jur vad oameni vorbind despre trecutul lor cel foarte indepartat..si spun ca nu mi-as dori sa stiu carui trecut apartin.Nu de teama ,ci poate din cunoasterea faptului ca azi sunt produsul  trecutului meu.E clar ca el nu e deloc roz.N-are cum.Tot ceea ce simt e ca totusi oricat de mult mi-as dori azi sa nu adaug nimic vechiului..ma ajuta lumea s-o fac.Nici daca as purta catalige de otet inalte de doi metri si tot n-as putea sari peste cei pe care n-as vrea sa-I intalnesc.Si parca numarul lor se mareste proportional cu dorinta de a nu-I vrea in viata mea.Paradoxul acestui timp as spune.Timp care mi se pare ca-mi face in ciuda..inlantuindu-ma cu o lume nebuna..nebuna..nebuna!

vineri, 5 august 2011

Viata din palme..

       Am viata in pumnii inchisi..Cu fiece zi ii strang tot mai tare..iar viata se scurge printre degete parca aratandu-mi cat ma ignora..formand episoade dintr-un film a carui sfarsit nu-l pot sti!Probabil din cauza stransului …episoadele uneori se repeta..alteori..vin fara noima..din sezoane diferite zic eu..:))
        Deschid palmele..si vad doar matematica asezata in ele.Puncte de curbura..intersectie..sau linii paralele..In ce plan m-oi gasi?Sunt convinsa ca daca zapada nu s-ar topi..undeva matematica palmelor  mele…s-ar afla incastrata pastrand amprenta sufletului in timp..Insa timpul mi s-a topit ..si pot doar sa-mi unesc palmele sperand sa adun toate vietile in …acum!

joi, 4 august 2011

Prea multe nevoi

        Pana ieri cantec..Tumult de senzatii,suflet plin de profunda traire,libertate..Incercam un sentiment de  admiratie,vis a vis de femeia din fata mea.Si as fi jurat ca niciodata nu voi vedea in mine acest freamat.Mi-e greu sa ascult astazi vocea care-mi vorbeste cufundata intr-un abis …despre neputinta de a vorbi,de a privi oameni…Si atunci inteleg ca a noastra constructie fie ca e a unui om mai retras,mai inchis…sau fie el un talentat al cuvintelor,al senzatiilor exprimate deschis…se bazeaza pe aceeasi nevoie de intelegere,de ocrotire,de mangaiere,de strans in brate,de atins al corzilor sufletului..de iubire.Insa iubire ca si manifest…momentan.Pentru ca acest plan in care traim ,ne invata sa fim dependenti de afectiune.Si lipsa acesteia ne transforma in oameni care traiesc cu draperiile trase dar cu ochii in Dumnezeu..caci intr-un final intelegem ca toata suferinta ne uneste cu El !Cum sa-I spun femeii ce se crede pierduta..ca déjà a invins?

marți, 2 august 2011

Discutii

   Teama ca as putea fi in inchipuire..Citesc tot mai des ca incercam sa fim mai mult decat putem.Intr-o oarecare masura sunt de acord..poate fiindca uneori uitam si  aspiratiile sunt tot mai inalte si ne lasam plimbati pe himere.Apoi stau si spun ca..nu vad totusi nimic rau in asta.Fiecare din noi avem un traseu..care are dincolo de noi ..radacinile sale.Nu suntem veniti ca si vant.Nu inca.Prin noi curge sange a carui culoare s-a aprins demult.Un sange care poate fi soi...sau poate fi altfel decat.Suntem copiii batrani ai …batranilor nostri.Care ne-au lasat din bagajul lor o serie de probleme de dus.Si nu-s toate roz bombon..Chiar daca stabilim cum sa mergem,aici si acum,adica putem opta pentru Dacie sau Mercedes…drumul ni l-am scris dupa un scenariu care insa..nu ne apartine.Intervine aici un intreg.Nu ma pot raporta la mine decat ca parte dintr-un system.Care intr-un fel sau altul mi-a semnat biletul de drum.Si sunt convinsa ca chiar daca mai inot cateodata prin propria viata..are grija valul sa ma aduca inapoi.. O sa-mi spune-ti ca e pierdere..ca ardem gazul …insa si aici am cateva proprii pareri.
       E drept ca exista o limita si ca nu poti sa sari calul..pentru ca risti sa-ti rupi gatul…dar de aici pana la faptul ca trebuie sa dau socoteala ca ma rog inca si totusi nu sunt Isus..e cale lunga.Sau ca incercam pe diverse cai sa fim mai buni chiar daca nu suntem toti o simtire …si nu-mi aduc acasa toti cainii vagabonzi de pe strada.. iar e mare distanta…Mi se pare putin deplasat sa trebuiasca sa explic cuiva de ce am ales sa vorbesc despre faptul ca incep sa ma trezesc ...daca chiar simt asta?!Cand explicatiile vin …cineva spune..nu asta era ideea..spuneam altceva…Pai daca e asa …atunci inseamna ca fac parte din zona crepusculara si..deja ceea ce vad negru pe alb…e chiar altceva.Serios..nici unii din noi n-am atins perfectiunea..si ponderea pentru spiritualitate e in crestere chiar daca e si putin teatru la mijloc…dar de ce nu i-am accepta pe fiecare …in noi toti zace o serie de actori..unii chiar desavarsiti(la felul in care-mi joc tragediile uneori sunt demna de Oscar)..Deci sa lasam lumea sa vina asa cum e..pentru ca daca ar trebui sa ne ingrijoreze ceva…nu e ca ma visez eu mai buna decat sunt de fapt…Parerea mea.(neavizata dealtfel).O sa-mi atrag niste suturi prin unele locuri..insa e parerea mea si-o sustin..Ar trebui sa ne lasam sa si fim ceea ce putem fi.Pentru ca nici unii nu am venit judecatori..Si poate ca intr-adevar va veni o zi cand vom fi cu totii intr-o lume mai buna.
      Daca piesele negre vor deveni albe toate vom primi aripi care ne vor purta printre nori..si cred ca exista un loc ..in inalt cand ne vom confunda cu albul in sine..Insa colorarea n-o facem cu carbuni stinsi..ci hai sa fim pentru o zi Grigorescu..ca tot ii iubesc ingerii mai mult decat orice…si sa ne pictam sufletul.. alb.

PS:E adevarat ..eram putin pornita la scrierea aceasta.Insa sunt mori de vant,se pare :)))
E din dor ..de dor.Pana la vreun final toti suntem neintelesi!Va delectez cu Enescu..pentru impacare!

luni, 1 august 2011

Vreau sa joc!

     
                
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine– ­
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"

Lucian Blaga