Teama ca as putea fi in inchipuire..Citesc tot mai des ca incercam sa fim mai mult decat putem.Intr-o oarecare masura sunt de acord..poate fiindca uneori uitam si aspiratiile sunt tot mai inalte si ne lasam plimbati pe himere.Apoi stau si spun ca..nu vad totusi nimic rau in asta.Fiecare din noi avem un traseu..care are dincolo de noi ..radacinile sale.Nu suntem veniti ca si vant.Nu inca.Prin noi curge sange a carui culoare s-a aprins demult.Un sange care poate fi soi...sau poate fi altfel decat.Suntem copiii batrani ai …batranilor nostri.Care ne-au lasat din bagajul lor o serie de probleme de dus.Si nu-s toate roz bombon..Chiar daca stabilim cum sa mergem,aici si acum,adica putem opta pentru Dacie sau Mercedes…drumul ni l-am scris dupa un scenariu care insa..nu ne apartine.Intervine aici un intreg.Nu ma pot raporta la mine decat ca parte dintr-un system.Care intr-un fel sau altul mi-a semnat biletul de drum.Si sunt convinsa ca chiar daca mai inot cateodata prin propria viata..are grija valul sa ma aduca inapoi.. O sa-mi spune-ti ca e pierdere..ca ardem gazul …insa si aici am cateva proprii pareri.
E drept ca exista o limita si ca nu poti sa sari calul..pentru ca risti sa-ti rupi gatul…dar de aici pana la faptul ca trebuie sa dau socoteala ca ma rog inca si totusi nu sunt Isus..e cale lunga.Sau ca incercam pe diverse cai sa fim mai buni chiar daca nu suntem toti o simtire …si nu-mi aduc acasa toti cainii vagabonzi de pe strada.. iar e mare distanta…Mi se pare putin deplasat sa trebuiasca sa explic cuiva de ce am ales sa vorbesc despre faptul ca incep sa ma trezesc ...daca chiar simt asta?!Cand explicatiile vin …cineva spune..nu asta era ideea..spuneam altceva…Pai daca e asa …atunci inseamna ca fac parte din zona crepusculara si..deja ceea ce vad negru pe alb…e chiar altceva.Serios..nici unii din noi n-am atins perfectiunea..si ponderea pentru spiritualitate e in crestere chiar daca e si putin teatru la mijloc…dar de ce nu i-am accepta pe fiecare …in noi toti zace o serie de actori..unii chiar desavarsiti(la felul in care-mi joc tragediile uneori sunt demna de Oscar)..Deci sa lasam lumea sa vina asa cum e..pentru ca daca ar trebui sa ne ingrijoreze ceva…nu e ca ma visez eu mai buna decat sunt de fapt…Parerea mea.(neavizata dealtfel).O sa-mi atrag niste suturi prin unele locuri..insa e parerea mea si-o sustin..Ar trebui sa ne lasam sa si fim ceea ce putem fi.Pentru ca nici unii nu am venit judecatori..Si poate ca intr-adevar va veni o zi cand vom fi cu totii intr-o lume mai buna.
Daca piesele negre vor deveni albe toate vom primi aripi care ne vor purta printre nori..si cred ca exista un loc ..in inalt cand ne vom confunda cu albul in sine..Insa colorarea n-o facem cu carbuni stinsi..ci hai sa fim pentru o zi Grigorescu..ca tot ii iubesc ingerii mai mult decat orice…si sa ne pictam sufletul.. alb.
PS:E adevarat ..eram putin pornita la scrierea aceasta.Insa sunt mori de vant,se pare :)))
E din dor ..de dor.Pana la vreun final toti suntem neintelesi!Va delectez cu Enescu..pentru impacare!
Toti suntem actori, toti avem roluri, le jucam mai bine sau mai rau, toti mergem pe drumul bine stiut, dar incercarile le rezolvam in diferite moduei, de aceea aceasta departajare. Ce pot sa zic decat ca iti doresc ca la sfarsitul drumului sa prinzi aripi si sa fie totul alb si frumos in jur.
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet Lumi!E valabil si pentru tine!
RăspundețiȘtergere