Exista un loc unde ne topim realmente.Exista un loc unde nu poti sa vezi..insa vezi cat n-ai vazut niciodata.Unde e verde si pace.Si o liniste careia i-am vinde toate zilele care urmeaza ..dac- am putea s-o cumparam..Uneori emotia..alteori sunetele unei muzici care ne bantuie…sau poate mangaierea apropelui..imbratisarea copilului…si alte asemenea…ne pot duce prêt de o clipa..acolo.Cum ar fi sa atingem nemarginirea ori de cate ori simtim ca avem nevoie de ea?Sa-mi cufund capul in pamant si sa uit Doamne ca m-ai lasat aici doar ca sa uit?Sa uit ce sunt acum si sa fiu copilul tau drag..Da stiu..ca-ti sunt..insa am si acuta nevoie sa simt..mai mult decat pot!Ma arunc in propria existenta in care Mi-esti Martor ca doar pentru altii exist..si normal ca nu pot simti ce-ar trebui atat timp cat doar ma sterg de praf uneori..Astazi sunt iar rotita aceea din marele angrenaj..din care cu drag m-as rupe..sa pot sa cad..undeva pe pamantul cu liniste ..Ma trezesc in mijlocul unor sentimente pe care nu le cunosc…ba sunt plina de o energie necunoscuta…ba abia reusesc sa-mi tin ochii deschisi.Simt ca exist intr-un loc si-ntr-un timp carora nu le apartin..Ca oricat as vorbi .parca sunt mai neinteleasa.Sau alteori doar clipesc si celalalt intelege..si multe altele care par a fi semne a unei treziri.Se face ca mi-am petrecut tot restul vietii dormind..un somn care nici macar dulce n-a fost.Si ma trezesc aiurand ..Daca n-as sti ca nu exista un prêt de platit mi-as spune ca mi s-a gresit factura..:))Am intrebat in ultimele postari despre momentele cele mai…ale fericirii..Pentru ca m-am asezat langa mine ,cu mine si-am vrut sa-mi amintesc o farama din marile-mi fericiri.Am deschis insa usa cu capul…si din pacate mi s-au sters toate.Inca nu pot sa ating cele mai…momente..Doar franturi dragi..insa si ele umbrite cumva de o viata care m-a-nvartit cum a vrut..
Sa-mi fie asta spovedania la care nu voi ajunge..fiindca n-am curajul sa ma las judecata decat de Tine!
PS-O melodie care ma duce uneori pe taramuri mai bune!
Trebuie sa il rogi sa iti daruiasca un Soare...:)
RăspundețiȘtergereIn jurul caruia sa gravitezi si de la care sa primesti Lumina...
Pana ce tu insati vei deveni un asemenea Soare...:)
e una dintre cele mai frumoase postari de pana acum.
RăspundețiȘtergereasta e Larisa care m-a cucerit candva.
Multumesc ca nu te lasi izbbita de valul meu, si ca esti mai buna decat mine, eu am prea multa revolta.
duminica vegheata de frumos.
Mulțumesc pentru lectură și clip!
RăspundețiȘtergereO duminică plăcută îți doresc!
Te îmbrățișez cu drag!
Una din dorintele mele e legata de ingeri..si iata cum vorbesc cu unul.:))
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru ,,coboratul'' aici si pentru randuri.
Crucea mea spune ca fara Soare n-ar fi putut..si stiu asta.
Celestine..
RăspundețiȘtergereUneori viata ma surprinde cand ma astept mai putin..
Doar ca probabil acum am incetat sa ma judec asa cum o faceam.Si usor,usor m-am acceptat...chiar daca nu e totul deplin.
De la tine am invatat ca nu pot cere cuiva sa ma iubeasca ..daca n-o fac chiar eu...si ca daca nu inteleg ceva ...asta nu inseamna ca nu se intampla.
Zi buna si tie..
Fotografia ta lumineaza pagina asta Elena.E o zi pentru ingeri..
RăspundețiȘtergereLarisa, o alta postare care ma pune pe ganduri, care ma imbie sa deschid usi, si imi este teama de ceea ce voi descoperi dincolo de ele. E totul asa de confuz inca... sper sa gasesc calea si sa raman pe ea...
RăspundețiȘtergereDaca pe tine postarea mea te-a pus pe ganduri...pe mine randurile tale m-au emotionat.
RăspundețiȘtergerePoate ar trebui ,sa scoatem la lumina..asa neintelese cum sunt..toate clipele magice,a fericirii.. poate nu totale..dar traite de noi..Atat timp cat nu uitam sa zambim..sa impartasim ...sa iubim...suntem pe calea cea buna!
Te imbratisez ..si-ti multumesc din nou pentru randuri..
nu te judecă nimeni! doar tu îţi pui bariera acolo unde crezi că ea este, de fapt inexistentă.
RăspundețiȘtergereşi nu suntem aici să uităm ci să ne re-amintim cât de frumoşi, infinit de buni şi frumoşi suntem, odată cu atingerea diafană a răsăritului, cu tenta melancolic roşiatică a apusului, tot, peste tot, pulsează titlul blogului tău.
dar spovedania presupune împărtăşirea sufletului, ceva ce faci de fiecare dată şi acolo unde e uşa deschisă, soarele universului varsă lumina lui blândă constant şi etern.
Bine ai venit Flipi..
RăspundețiȘtergereSper sa te fi bucurat de tot ceea ce ai trait si abia astept sa-ti citesc ,,trairile''..
Mi-e teama de un confesor caruia sa-i dau voie sa ,,citeasca'' in mine si uite ca deja am capatat o multime..si pare mult mai usor.E frumos sa auzi ca nu te judeca nimeni..cand traiesti intr-o lume de judecatori.Partea asta o diger mai greu..si se vede..insa uitandu-ma peste umar..la voi..vad ca se poate.Si ma bucur cu si de voi..
Multumesc Larisa!
RăspundețiȘtergereSi daca cu furtuna mea am ranit ceva... iarta-ma!
Multumesc ca poti sa fii frumoasa.
Iubirea sa te mangaie mereu!