Persoane interesate

miercuri, 26 ianuarie 2011

Lectii...

      



         
           Astazi....o zi grea.Inca nu  am reusit sa o inteleg pe deplin.Sunt lucruri care se intampla ametitor de repede..ne trezim intr o situatie in care n am gresit nimic...dar suntem condamnati.Si nu oricum...ci crancen.E mult mai usoara rautatea,mult mai la-ndemana....e mult mai prezenta in noi decat orice urma de bunatate.De ce se intampla asta?De ce suntem dispusi sa ,,omoram,, pe cineva fara motiv?Degeaba?De ce e mai usor sa lovim in cineva decat sa l ajutam?Cat de lipsiti de iubire putem fi daca nu reusim sa fim decat sadici?Am intalnit pe cineva astazi....Pe cineva care considera ca este drept....si care spanzura din dorinta de a fi calau...Acest comportament a fost primul care m a socat in acest an...E primul impact negativ...E prima palma nedreapta pe care am primit o anul asta.Si sunt mandra ca M am ridicat si am primit o demn...M am scuturat de obiceiul prost de a o da- napoi...E o victorie cu mine...E prima mea victorie...Mi am oferit o...Si am nteles ca totusi...totul se plateste.Cineva-ul despre care spun a platit un pret mai mare decat palma care am primit o eu...Sper sa ma pot feri de rautati ..si daca totusi asta trebuie sa am..atunci da mi Doamne rabdare sa pot sa le inghit...

joi, 20 ianuarie 2011

Minunile Sfantului Arsenie

„Mormântul Sfinţiei Sale de la Mănăstirea Prislop, duhul Sfinţiei Sale de la Mănăstirea Sâmbăta-Brâncoveanu, ctitoria Sfinţiei Sale de la Sinaia, pictura Sfinţiei Sale de la biserica din Drăgănescu, vor vorbi şi vorbesc chiar pentru foarte multă vreme, dacă nu cumva pentru totdeauna, despre trăirea în Hristos, credinţa în Hristos, dragostea faţă de Hristos, despre adevărul Bisericii Ortodoxe, mormântul Sfinţiei Sale şi crucea de la mormânt fiind dintre cele mai cunoscute şi importante în acelaşi timp şi discrete locuri de pelerinaj, unde vin creştini din toată ţara şi chiar din alte părţi. Vin, se roagă, aprind o lumânare, se închină şi cer mijlocirea prin rugăciunea de foc a Părintelui Arsenie”, spunea în 2002, Episcopul Daniil Petroşanu într-un interviu despre Părintele Arsenie Boca.

Mărturii despre părintele Arsenie Boca a publicat editura Agaton din Făgăraş, începând din anul 2004 cu volumul „Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Pr. Arsenie Boca”, în 2005 a apărut cartea „Noi mărturii despre Părintele Boca” şi în anul 2008, volumul al treilea, „Alte mărturii despre Părintele Boca”, pe care ne propunem să vi-l prezentăm succint.


Urmărind firul acestor „mărturii” ale oamenilor care au fost apropiaţi în timpul vieţii de Părintele Arsenie Boca, cititorii vor afla despre marile minuni săvârşite de Arsenie Boca, vindecări miraculoase atât în timpul vieţii lui, cât şi după aceea, la mormântul Sfinţiei Sale. „Totul în jurul lui era o minune”, se spune într-un loc. De asemenea vor lua cunoştinţă şi de note biografice: s-a remarcat de pe băncile liceului pe care l-a absolvit ca şef de promoţie, a urmat Academia de Teologie din Sibiu, apoi Institutul de Arte Frumoase din Bucureşti (este renumit ca artist, pictor bisericesc), la Bucureşti a audiat şi cursuri de medicină şi de mistică creştină. Dintre arte, a iubit şi muzica, în anii de studenţie a cântat la flaut iar Liturghia cântată de maicile de la Prislop a fost „organizată şi armonizată de Părintele Arsenie”. Pe tot parcursul vieţii sale monahale, Părintele Arsenie Boca a fost prigonit şi persecutat de comunişti, urmărit de securitate, arestat şi dus la Canal pentru aproape un an. Aşa cum reiese din confesiunile cuprinse în această carte, Arsenie Boca era retras din fire, puţin comunicativ, avea vorba aspră, de multe ori se ferea de oameni (mai ales din cauza securiştilor ce mişunau în jurul lui), ca duhovnic şi povăţuitor era sever, era „harismatic”, avea darul vederii înainte, cunoştea gândurile oamenilor şi faptele deja petrecute dar şi cele ce urmau. Avea „o strălucire deosebită a feţei”, o privire foarte intensă şi pătrunzătoare, o ucenică îşi aminteşte cât de uimită a fost de ochii Părintelui care erau când albaştri precum cerul, când negri ca mura din pădure. Sfătuia pe tot creştinul ce se apropia de el cu intenţii bune (erau şi informatori care-l căutau îmbrăcaţi în „blană de oaie”, nu-i alunga dar le vorbea cu dublu înţeles).


Din spusele Arhim. Vasile Prescure reiese că Părintele Arsenie Boca s-a învrednicit de vederea unor Persoane Sfinte: a Maicii Domnului, a Sfântului Serafim de Sarov şi chiar a Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos, care în două cazuri I s-a arătat „sub chipul unui copil”, o dată în biserica Mănăstirii Brâncoveanu, când Părintele Arsenie se afla între naos şi pronaos, iar a doua oară în sfântul altar. Acest Arhimandrit Vasile Prescure dar şi Preotul Nicolae Streza ne destăinuie că Sfântul Serafim de Sarov care a trăit cu 200 de ani înaintea Părintelui Arsenie, i-a îndrumat paşii în viaţa duhovnicească: „Fiind la Sfântul Munte Athos, în Grecia, s-a rugat Mântuitorului Hristos şi Maicii Domnului să-i călăuzească paşii spre un duhovnic cunoscător al tainelor vieţii duhovniceşti, care să-l îndrume în viaţa călugărească. După rugăciuni stăruitoare la Fecioara Maria s-a învrednicit de o vedenie în care Maica Domnului l-a luat de mână, l-a urcat pe un munte înalt, cu o prăpastie atât de mare încât cu greu putea cineva să meargă cu piciorul liber, şi l-a încredinţat Sfântului Serafim de Sarov (1759-1833), care l-a îndrumat în viaţa monahală.”


Cât a fost arestat, celula în care era închis Părintele Arsenie, dimineaţa gardienii o găseau descuiată, aşa încât chiar ei au ajuns să spună că nu ei trebuie să-l păzească pe Părintele, ci invers! De asemenea sunt mărturii că la canal, urmărind să-l umilească pe Părintele Arsenie Boca, l-au introdus într-o celulă cu delicvenţi de drept comun. „Rezultatul a fost că delicvenţii s-au întors de la faptele lor rele, văzându-l şi ascultându-l pe părintele, şi l-au ocrotit.”


Femeile care depun mărturii în această carte, creştine de mir, călugăriţe, preotese, aproape toate vorbesc despre cât de mult a militat Părintele Arsenie împotriva avorturilor. Bolile din familie, necazurile au ca rădăcină comiterea avorturilor. Femei care aveau un copil sau doi erau chinuite de copii sau de boli / necazuri mari ale copiilor pentru că n-au dat naştere la toţi fiii dăruiţi de Dumnezeu: „De multe ori Părintele spunea: «Mă, de ce nu-l omori pe fiul cel mare, că e botezat? De ce să omori pe unul care nu e încreştinat?». Spunea asta pentru ca să-i sperie pe oameni, să-i facă conştienţi de fapta lor.” (Preotul Ioan Ciungaru din localitatea Copăcel).


Părintele Arsenie sfătuia pe femeile care aveau soţi beţivi, să se despartă. „Despre beţie Părintele a spus: «Decât să scoţi pe diavol dintr-un beţiv, mai uşor scoţi un suflet din iad.»” (în capitolul „Cu Părintele Arsenie în Grădina Maicii Domnului”).


Preoţi de mir i-au adresat Părintelui Arsenie Boca întrebarea dacă pot sau nu citi Molitvele Sfântului Vasile cel Mare. „Mi-a spus să nu le citesc, să-i las, eventual, pe cei de la mănăstire să le citească, pentru că diavolul e lăsat de Dumnezeu să stăpânească pe cineva şi dacă Dumnezeu vrea să mântuiască pe acel om prin chinul diavolului, n-ar trebui noi, ca preoţi, să intervenim acolo.” Părintele le dădea şi exemple concrete ale unor preoţi de mir care şi-au atras necazuri pentru că nu erau suficient de pregătiţi pentru citirea acestor rugăciuni atât de puternice.


Dintre lecturi, Părintele recomanda citirea zilnică a Noului Testament şi a cărţilor „egale” cu Noul Testament. Iar dintre rugăciuni, cel mai adesea a se practica „Rugăciunea minţii şi «Tatăl nostru» care este rugăciunea cea mai puternică adusă de Domnul Hristos, care cuprinde toate trebuinţele noastre.”


Pentru folosul cititorilor revistei noastre, încheiem cu un minunat cuvânt despre dragoste: „În viaţa de dincolo oamenii se vor cunoaşte după dragoste; cei ce s-au iubit după Dumnezeu vor fi aproape unii de alţii şi aproape şi de Dumnezeu.” (din acelaşi capitol „Scrisori şi îndrumări de la Părintele Arsenie”)


Fie ca în viaţa de dincolo, să ne vedem şi noi, şi să ne cunoaştem după spusele Părintelui Arsenie, după dragoste! Amin!
Sursa: Violeta Savu, Credinţa Ortodoxă

duminică, 16 ianuarie 2011

Postul si rostul sau si o meditatie de cunoastere a Sinelui

 
 
Ce este postul? Sau ce ar trebui sa fie el de fapt? Doar o abstineta de la mîncare? La care mai adaugam uneori si pe cea sexuala?
Din nefericire multi nu realizeaza ca nu este asa si spun cu infatuare ca ei postesc, criticandu-si semenii care nu fac la fel sau care… mananca, beau, bîrfesc, fura, se cearta, danseaza, citesc carti nepotrivite, se îmbraca cu blugi prea strîmti ori au decolteul prea adînc, fumeaza si… Doamne fereste, fac sex! Deci sunt “plini de pacate”, spre deosebire de ei, care sunt “superiori”. Însa asta e orgoliu! Adica tocmai pacatul diavolului, de care prin post vrem sa scapam… Nostima capcana, în care cad habotnicii nostri cei de toate zilele!
Postul are rol de purificare, de apropiere de Lumina, sau mai bine zis de CONSTIENTIZARE a locului si rostului nostru în lume.
Constientizarea însemnand ÎNTELEGERE. Iar acest lucru nu îl putem face doar abtinandu-ne de la mancare. E adevarat ca atunci cand am mancat mai putin, putem gandi mai usor, ne simtim mai bine si energia consumata de stomac pentru a digera mancarea poate fi folosita la alte activitati, atat fizice cat si intelectuale. Ne putem apropia mai usor de Dumnezeu... Chakra trei, Manipura, functioneaza mai bine cand nu este încarcata cu mancare. Indiferent ce fel de mancare! Este centrul de comanda al organismului.
Dar revenind la ideea de post si la rostul acestuia. Dincolo de idea de dezintoxicare a organismului, trebuie sa ne dezintoxicam sufletul.
Cum putem face asta?
RUGACIUNEA este necesara dar nu si suficienta.
SPOVEDANIA are rostul ei, însa sensul ei adevarat, motivul pentru care s-a nascut acesta forma de descarcare a sufletului s-a pierdut aproape complet. Sensul corect al spovedaniei este curatarea sufletului de problemele care ne apasa, (dar mai întîi trebuie sa le cunoastem cu adevarat) si implicit eliberarea de vinovatie, prin iertarea acordata de preot.
Împartasania are un rol minunat, ne împartasim cu Lumina (trupul si sîngele lui Hristos), dar din nefericire efectul ei este valabil numai pana la primul gand negativ, prima critica, sau prima fapta reprobabila. Nu devenim automat mai buni prin primirea împartasaniei.
Cum putem atunci deveni mai buni, mai aproape de Lumina, deci mai puternici spiritual si în consecinta si mai fericiti în viata noastra pamanteasca?
Prin constientizare. Prin apropierea de propriul sine, cunoasterea lui si întelegerea adevarului din noi si din jurul nostru. Putem face asta prin MEDITATIE.
Meditatia pe care v-o propun este una din cele mai simple si frumoase meditatii ce daca este facuta cu rabdare si sinceritate, are ca rezultat o schimbare benefica a starii psihice si a vietii. Ea nu are rol de relaxare, ci de constientizare, de apropiere de prezentul propriu, dar într-un mod realist si eliberator.

MEDITATIA SINELUI.
E necesar sa dedicam cel putin o ora acestei meditatii. Sa o facem fara sa fim presati de timp sau de vreo grija cotidiana.
Stam singuri în camera, în locul în care traim zilnic, si ne ancoram în prezent. Preferabil sa luam o foaie alba de hartie si un pix unde ne vom nota gandurile liberi, necenzurati, stiind ca nu va vedea nimeni foaia cu exceptia noastra.
Aprindem o lumanare, atmosfera se va schimba în mod subtil, dar perceptibil.
Totul trebuie sa fie doar un exercitiu de observatie, obiectiva, atenta, realista. Sa nu încercam sa ne mintim pe noi însine. E o calatorie spre noi însine. O calatorie simpla dar sincera.
Nu trebuie sa punem nici un fel de muzica, pentru ca muzica modifica starea emotionala si spirituala.
Privim foarte atenti în jurul nostru.
Observam doar...
Privim LUCRURILE, detaliile locului în care ne aflam, obiectele de care suntem încojurati. Totul, atenti, ancorati în prezent. Ele sunt o parte din dorintele noastre, ele, lucrurile, au raspuns unei necesitati afective (orgoliu, dorinta de a fi aprecati pentru gusturile noastre, lipsa a ceva anume pe care acel lucru îl poate înlocui partial, o aminitire, o sugestie, pentru ca orice obiect este un simbol, uneori un simbol cu înteles personal). Toate lucrurile noastre reflecta fiecare o anumita dorinta a sufletului, ce o aveam în momentul cînd am cumparat acel lucru. O dorinta ascunsa, dincolo de estetica aceslui obiect. O putem afla? Daca da bine, daca ni se pare prea complicat trecem mai departe, nu trebuie sa ramanem blocati. Cu siguranta daca ne-am pus o întrebare, vom primi raspunsul în cel mai potrivit moment. Raspunsul va veni spontan si clar si va avea însemnatate.
Trebuie sa stim însa ca toate lucrurile ce ne inconjoara sunt o extensie a sinelui.
Daca nu am cumparat noi lucrul ci altcineva si asta ne spune ceva, dar nu detaliez acum. Ceea ce este în jurul nostru este oglinda sufletului nostru prezent.
Privim apoi în sulfetul nostru si ne analizam RELATIILE cu oamenii pe care îi cunoastem. Ce prieteni avem? Cati si de ce? Cine ne este cu adevarat prieten si de ce? Cu cine ne simtim cu adevarat bine si de ce? Cine am vrea sa fie cum noi în acel moment? Da chiar în acel moment de sinceritate si calatorie spre sine. De ce? Cui am avea curajul sa-i spunem tot ce avem pe suflet, dar tot! Exista o asemenea persoana?Ce admiram cel mai mult la cineva? Ce ne displace cel mai mult la oameni?
Ceea ce vedem în ceilalti sunt deseori proiectii ale aptitudinilor si atitudinitlor noastre. Vedem ceea ce avem si noi si ne place, sau ce avem în inconstient si trebuie sa scoatem la lumina. Iar in ceea ce priveste ceea ce nu ne place, pot fi defectele noastre inconstiente sau efectul unor traume ce inca nu s-au vindecat.
Le vindecam rugandu-l pe Dumnezeu sa ne ajute, iar apoi trebuie sa ne detasam. El va actiona subtil în timp.
Fiecare prieten e o reflectare a sinelui nostru. Nimeni nu a fost întalnit întamplator. Vedem ce ne place si ce nu. Si ce alegem sa schimbam, la noi, nu la ceilalti. În privita altora schimbarea consta în a sti ce relatii mai vrem pastram si ce nu. Cei nepotriviti cu noi ne slabesc din putere. E bine sa renuntam la ei.
Ne uitam apoi în TRECUTUL nostru. Ce consideram ca am facut gresit în viata? Ce am fi putut face altfel? Si ce rezultat ar fi avut? Ce am facut bine în viata? Ce ne multumeste cu adevarat si de ce? Cum putem face acel lucru, daca nu l-am facut deja sau nu e ceva ce facem în mod curent?
Sa ne gandim si la profesie si la viata sentimentala si sexuala.
TOTUL, lucrurile, prietenii, partenerul, profesia, starea fizica si materiala e o extensie a sinelui, O OGLINDA A INCONSTIENTULUI nostru, a ceea ce SUNTEM CU ADEVARAT! Multi nu cred, dar este un adevar.
Trebuie sa gandim intens la tot si mai ales non-judicativ. Trebuie doar sa ne întelegem, nu sa ne condamnam ori sa ne mandrim cu noi însine. Regretele nu-si au rostul, nu folosesc la nimic. Iar mandria ne transporta în iluzie. O iluzie periculoasa.
Neîmplinirile au rol de lectii, realizarile au rol tot de lectii.
Trebuie sa observam prezentul si sa decidem ce dorim cu adevarat.
Sa facem diferenta între dorintele false si dorintele reale.
Sa ne notam raspunsurile si sa le recitim în seara urmatoare. (sau daca n-am scris nimic, doar sa ni le amintim). Sa vedem ce emotii si senzatii simtim a doua zi vizavii de raspunsurile si constatarile noastre.
Sa facem o alegere, ce pastram si ce nu.
Am fost intr-o o adevarata calatorie în interiorul sinelui. Sinceritatea, obiectivitatea si atentia au fost esentiale.
Apoi trebuie sa întelegem ca TOTUL E REZULTATUL ALEGERILOR NOASTRE. Ca nimeni altcineva nu este VINVOVAT pentru ce SUNTEM si ce AVEM. Ca nimeni nu poate SCHIMBA ceva în viata noastra, NIMENI cu exceptia PROPRIEI PERSOANE. Numai noi suntem RESPONSABILI pentru viata noastra. Iar TIMPUL singurul nostru inamic real. Deci trebuie sa-l invingem folosindu-l.
Abia dupa aceea e cazul SA NE RUGAM cu sufletul liber. Abia atunci ne putem ruga cu adevarat în duh si adevar. Si sa nu uitam sa multumim lui Dumnezeu pentru tot dupa ce am constientizat cine suntem.
Cam asta e rostul postului, iar primavara prin esenta ei este anotimpul în care din punct de vedere spiritual ne putem schimba viitorul. (fapt constatat si confirmat si de clarvazatorul rus S.N.Lazarev).
E timpul sa ne facem CURATENIE în suflet, nu doar în casa si ne putem crea astfel un prezent liber si frumos, fara sa ne agatam continuu TRECUT sau de un VIITOR minunt, dar inexistent, un viitor superb, dar care va veni... CANDVA.
Viitorul nu este decat proiectia prezentului. Prezentului nostru intern: SINELE.
Carla von Vlad

miercuri, 12 ianuarie 2011

    


     Sunt prea multe lucruri in capul meu despre care mi ar placea sa va vorbesc.Despre binecuvantarea unui moment de tacere(e adevarat ca al meu a fost putin prelungit),despre dojana primita de la cei dragi carora le am lipsit in acest timp,despre prieteni(dragii de ei care sunt acolo la orice ora din zi sau din noapte pentru noi)...cei de langa noi si cei care nu sunt ...dar ajung cel putin in vise sa ne fie aproape..despre marea nevoie de cunoastere care m a prins intr atat incat citesc patru carti odata...vad zeci de filme...aud fel de fel de opinii si incerc sa cuprind intr un timp care nu mi ajungea nici inainte de asta ,tot acest pachet ce mi se ofera. Sunt atat de multe si atat de profunde incat doar in liniste si cu mult interes reusesc sa le deslusesc...Chiar daca aparent sunt departe niciodata nu am fost mai aproape..Sunt doar intr un moment in care mi e mai usor sa citesc decat sa vorbesc...si sa scriu.

luni, 3 ianuarie 2011

luni 3 ianuarie 2011

          Am intrat in acest an...cu dorinta de schimbare..Cu inima cat un purice la gandul ca transformarea pe care o astept e atat de aproape.Introspectie..eu si cu mine...sub ochii lui Dumnezeu..sub privirea sa blanda care se intreaba a cata oaie ratacita sunt?Am atat de multe intrebari..a caror raspunsuri le stiu dar mi e frica sa le recunosc.Am inteles prin mine si prin altii ca ne guvernam viata intre doua mari dileme..Una superba,calda si binefacatoare pe care o numim toti dragoste ..si alta crunta,apriga si nemiloasa pe care o numim toti frica.Am inteles si cred ca tema care va trebui sa o rezolv (in nu stiu cate zeci de ani)...e frica.Ca nu voi reusi sa gasesc nici un raspuns pana nu voi reusi sa trec peste temerile mele.Am citit si am recit randurile voastre...cu totii suntem plini de iubire...plini de minuni...si totusi ceva ne opreste sa putem sa pasim in rai....eu cred ca ma opreste frica...Tu poti sa mi spui ce te opreste?