Ne aplecam din ce in ce mai des asupra noastra,insa sublim ar fi s-o facem catre altii.
Petrecem atat de mult timp cu cineva si suntem atat de putin langa ..Dincolo de prezenta fizica celalalt are nevoie sa-l auzi oricat de incet sau putin ar vorbi.Sa-l auzi..in suflet.Sa te acordezi atat de bine pe bataile inimii lui, incat sa regasesti acolo particica din tine.Privesc peste umar..si-mi permit sa zambesc luminoasa..vad acolo oameni.. pe care atat i-am iubit incat le-ar ajunge O VIATA,s-ar putea hrani linistiti din ceea ce le-am oferit ..Fara sa stiu ce ma asteapta.Pastrez curate si deschise usile ce i-au adus la mine.
Ma simt binecuvantata ca M-a Ajutat Dumnezeu sa ma cunosc prin toti.
Tot mai atenti la scop..la ce suntem aici..poate ne-ar fi deajuns sa ne oprim si sa privim in noi la ce au scris ceilalti in sufletul nostru.Cu asta ramanem.Cu ceea ce ei au atins si modelat ..aducandu-ne in agonie..sau extaz.Cred ca ceea ce sunt ..e o scrisoare a lor.Si le sunt recunoscatoare ca Sunt!
Ma aplec si le spun ca ii port ..pregatita pentru ceea ce va fi sa vina.Mai sus cu o treapta pe calea spre Adevar si Lumina!