Zi linistita.Capul in palme,ochii spre cer..prin fereastra atinsa de ploaie si sufletul ravasit de atingeri de ingeri..devine aripa-n zbor..Ce-mi lipseste?Poate cealalta aripa..Dar uite-o..o stiu de demult..ne-am inaltat de mii de ori impreuna..incat uitarea nu mi-o poate atinge.Chiar daca nu-I stiu numele..o visez uneori ..si in noapte inteleg limba-n care-mi sopteste ca i-a fost dor..Niciodata nu inteleg alte limbi..ziua.Doar noaptea..Noaptea pot sa ma rog intr-o rusa adanca ce-mi spune ca pot glasui si altfel..Aripa sfanta cuprinde-ma si sa iubim impreuna si azi necuprinsul.. in tacerea stiuta ..caci e zi..si ziua nu inteleg alte limbi..
Nastem pasari ce spun ca sunt noi..si ca ieri au fost aripi..
Sa nu te desprinzi peste zi..caci mi-ar fi greu sa iti spun cat ma dor clipele cand nu-mi esti decat amintire si… astept sa devin curcubeu ..si sa nu te mai pierd..
Ma intreb cum ar arata iubirea mea daca as fi frunza?Ar fi stropul de ploaie ce-mi racoreste venele sau adierea de vant ce ma invata sa fluier?Dar daca as fi piatra?As iubi praful ce-mi inveleste tot spatele sau poate as iubi talpa ce tocmai pasi peste mine?De-as fi mare…Imi spun tarmul..Insa ma striga soarele ce se uneste cu mine nascand valuri calde si fine si mi spune ca el mi-e iubirea.
Dar am ales sa fiu eu.. iar ei sa-mi fie iubire cu totii!M-au iubit ingerii si m-a iubit Domnul cand m-au lasat sa pot iubi intregul.
Mi-asez genunchii pe pamantul tau si-mi intorc fata catre Tine-n multumire..si te mai rog atat..nu ma lasa fara iubire!
Tema ultimilor zile..a fost privitul la mine.Studiul atent ..depasind introspectia de ,,oglinda’’.Constat ca am reusit sa devin ,,doua’’ persoane.Sau de ce nu....mai multe?Naturaletea a devenit ceva despre care doar vag mai stim ca exista..Fiecare zi incepe..cu..nu trebuie sa fac asta…nu trebuie sa spun asta…sau..trebuie sa fiu asa..nu am voie asa..Continua transformare.Transformare in ceva ce practic nu stiu.Nu am un sablon clar in minte..de cum ar trebui sa fiu exact..dar mereu incerc sa fiu cumva.Ciudat nu?Intreaga viata devine o scena de teatru pe care joc pentru o miza care ramane nestiuta.Sa fie dorinta de a fi pe placul celorlalti,sa fie un autocontrol exagerat care in timp a devenit regula,sa fie teama de ridicol??Cert e ca se intampla.De ce am adus in discutie acest lucru?Pentru ca se pare ca intreg cursul nostru poate fi atins doar prin cunoasterea sinelui.Si atunci incepi cautarea,pui intrebari..vrei raspunsuri..In tot sirul asta..uit ca de fapt restul zilei ..sunt altcineva.Sunt persoana care da bine la public..chiar daca uneori mai mult,alteori mai putin…e simulare.Nu stiu cum ar arata traiectoria vietii mele..daca as fi fost mereu EU.Adica sa traiesc si sa fac strict ce vreau..Si atunci ma intreb..cum as putea sa ajung la mine..daca cumva..sunt nevoita sa fiu ..pe langa mine.Sa nu spune-ti ca …nu..ar trebui sa fii tu,sa faci cum simti…etc…pentru ca nu e tocmai asa.Fiecare suntem expusi unor tertipuri.Zilnic.Si atunci..care din personajele astea..fantastice..sunt?Probabil amalgamul ..veti spune.Cuprinsul celor doua..sau poate noua fiinte ce salasluiesc laolalta in mine???Ciudata minte am..Si cand te gandesti ca sunt tot..De ce ar trebui sa ma intreb acum ce sunt?Hmmm..Nu stiu.Pur si simplu.
M-am intors dintr-o scurta vacanta pe care mi-am oferit-o asa..pe neanuntate..Inca nu sunt reconectata cu lumea...asa ca astept sa reintru in normal..Va trimit din inima cateva randuri primite:
,,Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in countinuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans,rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti."
Ziua cea mai frumoasa: azi
Lucrul cel mai usor: sa te inseli
Obstacolul cel mai mare: teama
Cea mai mare greseala: a abandona
Radacina tuturor relelor: egoismul
Distractia cea cea mai frumoasa: munca
Cei mai buni profesori: copiii
Prima necesitate: comunicarea
Cea mai mare fericire: a fi util celorlalti
Misterul cel mai mare: moartea
Cel mai mare defect: indispozitia
Fiinta cea mai periculoasa: mincinosul
Sentimentul cel mai josnic: ranchiuna
Cadoul cel mai frumos: iertarea
Cel mai necesar: caminul
Ruta cea mai rapida: drumul corect
Senzatia cea mai satisfacatoare: pacea interioara
Arma cea mai eficace: surasul
Cel mai bun remediu: optimismul
Cea mai mare satisfactie: datoria implinita
Forta cea mai puternica: credinta
Fiintele cele mai necesare: parintii
Cel mai frumos dintre toate: dragostea
Fiecare zi parcursa prin propria-mi viata ar trebui sa ma inalte spre ceruri..Fiecare privire sa cuprinda frumusetea totului inconjurator..Fiecare clipire sa-mi aminteasca ca sunt vie..Fiecare atingere sa nasca iubire..Fiecare cuvant sa uimeasca inima celuilat..Fiecare suras sa stinga toata durerea..Fiecare noapte sa inchida suferinta..Fiecare suflare sa-mi bucure ingerii..Fiecare copil sa mi-l arate pe Dumnezeu..Fiecare barbat sa-mi arate ca sunt femeie..Fiecare dans sa ma invete sa cant..Fiecare lacrima sa-mi fie parfum..Fiecare soapta sa -mi aduca raspuns..Fiecare ruga sa va faca mai buni..Fiecare inceput..sa fie sfarsit...Fiecare sfarsit..este inceput!
Constat ca scrisul ca si confesiunea aici,habar n-am pentru ce si pentru cine a devenit deja un obicei.Fiecare din noi ,lasa mai mult sau mai putin garda jos si vorbeste despre el.Despre ce crede,despre ce face,despre ce aude,despre ce-i place..sau contrariul.Unele postari sunt evazive..altele clare,concise.Vorbim aici..ne deschidem sufletul..cu bune ,cu rele..cu dureri..cu placeri..si asteptam fiecare din noi ceva.Ceva-urile noastre nu sunt la fel.Pentru unul inseamna un lucru..pentru celalalt altceva..si tot asa.E o inlantuire de asteptari.Nu exterioare.Cerintele vin catre noi,catre sufletul nostru,catre lumea care se zbate in noi..Si niciodata traierile nu seamana unele cu altele.Nici placerile.Nici durerile.Simtim ,atat cat putem atunci cand putem.Zilele astea am trait momente mai putin frumoase..tulburi..si chiar daca ma dezechilibreaza cumva..nu ma rapun ca altadata.Ma simt tare obosita si satula de ceea ce mi se intampla.Si daca mi se intampla sa-mi traiesc uneori rascrucile in taceri,alteori simt nevoia sa le strig.Sunt zile ..si zile..Am citit si trairile celorlalti.Se pare ca tulburele nu a trecut doar peste mine...Se rasfrange cam peste tot.Nu stiu daca exista solutii radicale..sper doar sa se linisteasca putin apele.Si dincolo de dezamagirile mele..sa pot zambi din nou.
Intreaga-mi viata arata ca un amalgam.Valtoare,dorinte,ratari,suferinte..culmi,satisfactii,bucurii....extaz..punct si de la capat!Si repeat!Iar ..de la capat..Si eu la mijloc.Intr-un sentiment de nestire.Cand sunt stapana planetei..cand ,,sclava Isaura".Intreb cu respect..in gand sau cu voce tare cand voi veni sa traiesc in constanta?Nu ca as sti cum e ..si ca mi-as dori sa stiu..sau mi-ar place...Intreb..pur si simplu.Exista sfarsit?Unii spun nu.Altii spun da..Unde e mijlocul?Ca senzatia asta ..,,de tras pe maini" pe care o simt vis a vis de tot ce traiesc..de constienta a faptului ca parca le-am trait inca de o mie de ori si-s satula..imi lasa un gust amar..chiar inainte sa mananc lamaia pentru ,,aplecate''!Caci ca un simplu muritor ma-ntreb...de ce n-am inteles nimic pana acum in deja vu-ul asta care-mi zgaltaie creierii?Si cum se face ca atunci cand pare-se c-as intelege...linie..revin si-am uitat tot!Si iar incep orbecaind...Haa!Minunata mi se va parea postarea asta maine!Ca barem Michelangelo care ne arata ...cum ESTE....AGONIA SI EXTAZUL..inlantuite...era Michelangelo.Eu cine sunt sa scriu asemenea dileme existentiale?Sunt cine?Pentru cine?Pana cand voi fi?Si nu vorbesc de azi..si nu vorbesc de maine..Vorbesc de TIMPURILE mele toate!Daca sunt ..ca cica nu-s...Si atunci ce e ?Ca astazi sunt..si maine nu-s...Treceti randurile de mai sus in rubrica pierderi de timp.pentru ca nu exista raspuns.Exista intrebari.
Sa fie iunie..sa fie linistea...sa fie seara calda care tocmai intra pe furis in sufletu-mi avid de pace..sau
poate muzica care curge ma poarta pe culmi pe care le-am vazut doar in vis insa de atatea si atatea ori?Oricat de rea mi-ar fi o zi ,ma regasesc mereu in muzica la care ma intorc seara de seara..Gandesc acum ca asta e tot dorul meu de Dumnezeu caci daca El nu ar fi locuit in acesti mari artisti ..in van ar fi fost munca lor.Ma gandesc ..cate seri au auzit obsedant sunetele care ne incanta tuturor vietile astazi?!Si se intampla sa inteleg cum povara a fost atat de coplesitoare pentru unii din ei incat au sfarsit in bratele nebuniei.Va las plutind cu Brahms..pe care-l tin aproape, acolo sus langa Mozart si Beethoven.Cum arata lumea unde ei s-au regasit??