Ma intreb cum ar arata iubirea mea daca as fi frunza?Ar fi stropul de ploaie ce-mi racoreste venele sau adierea de vant ce ma invata sa fluier?Dar daca as fi piatra?As iubi praful ce-mi inveleste tot spatele sau poate as iubi talpa ce tocmai pasi peste mine?De-as fi mare…Imi spun tarmul..Insa ma striga soarele ce se uneste cu mine nascand valuri calde si fine si mi spune ca el mi-e iubirea.
Dar am ales sa fiu eu.. iar ei sa-mi fie iubire cu totii!M-au iubit ingerii si m-a iubit Domnul cand m-au lasat sa pot iubi intregul.
Mi-asez genunchii pe pamantul tau si-mi intorc fata catre Tine-n multumire..si te mai rog atat..nu ma lasa fara iubire!
Minunat, Larisa! O trăire extraordinară...De-am putea toţi simţi aşa!
RăspundețiȘtergereSă ai toată iubirea pe care o meriţi!
dar eşti frznză, verdele gândurilor tale iubeşte lumina, şi eşti ploaie, gravitaţia cerurilor îţi împinge destinul peste câmpiile elizee, şi eşti şi piatră, praful stelelor purtăm peste paşi...
RăspundețiȘtergerenu se poate fără iubire... lumea nu se manifestă fără ea. e motorul intricat al nevăzutului, spuma acoperitoare a vieţii, sufletul cuvântului!
şi eşti şi sunet de trompetă, peste lacrimile audienţei, aer vibratoriu şi sincer.