Ne aplecam din ce in ce mai des asupra noastra,insa sublim ar fi s-o facem catre altii.
Petrecem atat de mult timp cu cineva si suntem atat de putin langa ..Dincolo de prezenta fizica celalalt are nevoie sa-l auzi oricat de incet sau putin ar vorbi.Sa-l auzi..in suflet.Sa te acordezi atat de bine pe bataile inimii lui, incat sa regasesti acolo particica din tine.Privesc peste umar..si-mi permit sa zambesc luminoasa..vad acolo oameni.. pe care atat i-am iubit incat le-ar ajunge O VIATA,s-ar putea hrani linistiti din ceea ce le-am oferit ..Fara sa stiu ce ma asteapta.Pastrez curate si deschise usile ce i-au adus la mine.
Ma simt binecuvantata ca M-a Ajutat Dumnezeu sa ma cunosc prin toti.
Tot mai atenti la scop..la ce suntem aici..poate ne-ar fi deajuns sa ne oprim si sa privim in noi la ce au scris ceilalti in sufletul nostru.Cu asta ramanem.Cu ceea ce ei au atins si modelat ..aducandu-ne in agonie..sau extaz.Cred ca ceea ce sunt ..e o scrisoare a lor.Si le sunt recunoscatoare ca Sunt!
Ma aplec si le spun ca ii port ..pregatita pentru ceea ce va fi sa vina.Mai sus cu o treapta pe calea spre Adevar si Lumina!
Atravessamos muitas "pontes" que nos levam ao aprendizado de vida. E, somente a Luz Divina é que nos iluminam.
RăspundețiȘtergereGrande beijo
Sa facem tot Guimel pentru a pastra lumina aprinsa!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez!
Ai ceva la mine pe blog :)
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet B.D.!
RăspundețiȘtergeree minunat să poţi să fii atât de mult încât oricât ai da să nu se termine. în esenţă cu toţii suntem construiţi aşa, dar ne pierdem printre gânduri, sentimente irosite (vorba vine, că nu există aşa ceva) sau ipostaze mai puţin fericite.
RăspundețiȘtergeredar ceilalţi, celor cărora le oferi nu trebuie să se hrănească cu ce le oferi... trebuie să FIE şi ei la rândul lor ofertanţi ai acestei minunate iubiri divine care atunci când curge prin noi devenim primăvară şi cer şi zâmbet de copil. trebuie să înţelegem că ceilalţi au nevoie de propriile aripi ca să zboare, nu să le confecţionăm noi aripi de hârtie. asta desigur nu trebuie să ne oprească vreodată să le oferim necondiţionat gândul şi sentimentul cel mai înalt: iubirea.
mă uit înapoi, cam un an şi zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc, văzând cum titlul acestui blog s-a identificat înect încet cu persoana din spatele rândurilor şi e minunat să vezi că vine primăvara şi flori în tine şi-au deschis minunatele petale de lumină. no comment... doar zâmbet :D
Mi-ai amintit de exercitiul meu..de-a fericirea..Cand n-am stiut sa spun ce m-ar face fericita..insa ce ma ducea in nefericire..off Doamne..lunga lista.Si-am invatat sa curat..sa repar..sa vindec..Si m-ai am atat..:)).Dar sunt mult mai usoara si zambesc la fel ca tine amintindu-mi..
RăspundețiȘtergere