Larisa, deci pana si Blaga se cufunda uneori in tristete... sunt trairi de care nu prea scapa nimeni... vroiam sa spun, ca din ultimele experiente am inteles ca echilibrul nu inseamna inlaturarea totala a tristetii ci mai degraba trairea cu masura a tuturor trairilor care ne inunda sufletul... nu transcendem prin inlaturare ci prin acceptare... si totusi acceptarea asta nu inseamna sa ne pierdem in traire... o acceptam si mergem mai departe... intalnim o floare sau o persoana care zambeste, traim si acel zambet, cu care echilibram tristetea... asa compensam. Cat despre trup... dah, uneori ne dezbracam de margine si o lasam in drum abandonandu-ne in fata universului... alteori e bine sa le luam din nou vesmantul numit trup, la purtare... pentru ca nu degeaba am fost inzestrati cu el in asta viata. Iarasi echilibru intre fizic si spirit... abandonul total al materialului atata timp cat traim in material nu e o solutie :)... il vom abandona cand va veni momentul :) Te pup, Larisa... de la Cluj o salutare si un zambet cat tine de mare. Zi faina!
Multumesc Laura..Ampla dezbaterea facuta pe marginea randurilor.Ce sa spun?Ma regasesc cumva in toate scrise si tocmai de aceea il asez aici atat de des..Te pup si eu si ma bucur pentru vizita.Saluta Clujul din partea mea..Zi buna.
Larisa, scuze am lipsit la atatea postari, nici nu imi vine sa cred....de cate ori intru la tine pe blog stiu ca ma regasesc si listesc cumva. Si azi mi-au adus pace in suflet si mult, mult mai important, nu stiu cum ai reusit sa imi aduci un zambet pentru care iti multumesc.
Lumi...Poti veni aici ori de cate ori..simti ca vrei s-o faci..Ma bucur ca ti-am oferit o clipa de liniste.Te imbratisez si-ti multumesc pentru randuri!
Larisa, deci pana si Blaga se cufunda uneori in tristete... sunt trairi de care nu prea scapa nimeni...
RăspundețiȘtergerevroiam sa spun, ca din ultimele experiente am inteles ca echilibrul nu inseamna inlaturarea totala a tristetii ci mai degraba trairea cu masura a tuturor trairilor care ne inunda sufletul... nu transcendem prin inlaturare ci prin acceptare... si totusi acceptarea asta nu inseamna sa ne pierdem in traire... o acceptam si mergem mai departe... intalnim o floare sau o persoana care zambeste, traim si acel zambet, cu care echilibram tristetea... asa compensam.
Cat despre trup... dah, uneori ne dezbracam de margine si o lasam in drum abandonandu-ne in fata universului... alteori e bine sa le luam din nou vesmantul numit trup, la purtare... pentru ca nu degeaba am fost inzestrati cu el in asta viata. Iarasi echilibru intre fizic si spirit... abandonul total al materialului atata timp cat traim in material nu e o solutie :)... il vom abandona cand va veni momentul :)
Te pup, Larisa... de la Cluj o salutare si un zambet cat tine de mare. Zi faina!
Multumesc Laura..Ampla dezbaterea facuta pe marginea randurilor.Ce sa spun?Ma regasesc cumva in toate scrise si tocmai de aceea il asez aici atat de des..Te pup si eu si ma bucur pentru vizita.Saluta Clujul din partea mea..Zi buna.
RăspundețiȘtergereLarisa, scuze am lipsit la atatea postari, nici nu imi vine sa cred....de cate ori intru la tine pe blog stiu ca ma regasesc si listesc cumva. Si azi mi-au adus pace in suflet si mult, mult mai important, nu stiu cum ai reusit sa imi aduci un zambet pentru care iti multumesc.
RăspundețiȘtergereLumi...Poti veni aici ori de cate ori..simti ca vrei s-o faci..Ma bucur ca ti-am oferit o clipa de liniste.Te imbratisez si-ti multumesc pentru randuri!
RăspundețiȘtergere