Pana ieri cantec..Tumult de senzatii,suflet plin de profunda traire,libertate..Incercam un sentiment de admiratie,vis a vis de femeia din fata mea.Si as fi jurat ca niciodata nu voi vedea in mine acest freamat.Mi-e greu sa ascult astazi vocea care-mi vorbeste cufundata intr-un abis …despre neputinta de a vorbi,de a privi oameni…Si atunci inteleg ca a noastra constructie fie ca e a unui om mai retras,mai inchis…sau fie el un talentat al cuvintelor,al senzatiilor exprimate deschis…se bazeaza pe aceeasi nevoie de intelegere,de ocrotire,de mangaiere,de strans in brate,de atins al corzilor sufletului..de iubire.Insa iubire ca si manifest…momentan.Pentru ca acest plan in care traim ,ne invata sa fim dependenti de afectiune.Si lipsa acesteia ne transforma in oameni care traiesc cu draperiile trase dar cu ochii in Dumnezeu..caci intr-un final intelegem ca toata suferinta ne uneste cu El !Cum sa-I spun femeii ce se crede pierduta..ca déjà a invins?
acceptând în suflet lipsa care crează nevoia şi realizând că trăirile pe care le avem sunt substanţa imaterială care umple acel gol pe care "credem" că îl avem. de fapt sunt rotunjiri, şlefuiri, ajustări.
RăspundețiȘtergeredraperiile sunt acolo ca să fie trase, iar conştientizările pe care tu le faci înseamnă chiar a trage aceste draperii, însemnă că laşi să iasă lumina afara (nu că laşi lumina înăuntru) :)
N-aveam habar de aceasta interpretare Flipi!Multumesc...din nou.:)))
RăspundețiȘtergereNevoile sunt lectiile noastre neepuizate.
RăspundețiȘtergereBagajul altor vieti plin de vise, dorinte, regrete.
Il aducem cu noi ca sa il consmam iaar si iar.
De aia se spune: nu te priva de nimic viata care ti se da, consuma totul, ptr. ca daca parasesti aceasta lume plin de regrete, te vei reintoarce!
Te am cu mine.
:)
RăspundețiȘtergereHmm...ce frumos Celestine...fara regrete..insa cand?
RăspundețiȘtergereSi eu sunt langa tine..:))