Dor de trezire

Cat de des ai curajul sa privesti adanc in tine si  sa spui..am nevoie de ajutor?

Cat de des ai curaj sa-ti arunci la pamant toate mastile si sa te asezi luminos si sa spui ..sunt atat cat pot fi..dar in nici un caz nu sunt vinovat de asta?Nu merit sa fiu judecat,pentru ca toti suntem la fel.Suntem la fel de oameni si la fel de supusi greselii.In tot acest parcurs doar invatam.Invatam ca singura salvare e sa-ti cureti sufletul.Sa-l ajuti sa traiasca deplin.Insa pentru a intalni deplinul tot ceea ce judecam si pedepsim in noi ar trebui sa fie sters.Sa vedem doar bucatica aceea pe care nimeni altcineva n-o poate vedea.Si care e atat e de uitata incat doar o mica atingere iti starneste suroaie de lacrimi ce incearca sa stearga.Sa stearga tot ceea ce nu ne trebuie.Ce nu avem nevoie.Da-mi voie astazi sa vin si sa spun ca am nevoie pentru a reusi sa ma cunosc sa fiu si asa cum tie poate nu-ti place.Si poate si eu ar trebui sa-ti dau voie sa fii cum iti place..chiar daca nu-I pe gustul meu.Da-mi voie sa-ti spun ca pot fi un OM mult mai bun daca ma vei primi in inima ta fara sa vrei sa ma schimb.Doar asa cum sunt.Doar asa voi reusi sa te primesc in suflet la fel.La fel.Neconvential si aparent lipsit de orice.Nimeni..dar nimeni nu poate sti ce se ascunde dincolo de acest trup..decat cei care ma iubesc deplin.Un inger..poate doi ..eu si Dumnezeul din mine.