Cuvintele-mi curg zilnic suvoaie..din cele mai adanci dedesubturi.Vin uneori blande si pure ca diminetile mele..alteori in cascade ,infundandu-mi urechile..alteori pasionale,rascolind si arzand sufletul celui caruia i le spun..dar mai vin si ude de lacrimi si rupte de vantul furtunii starnite tocmai in plex..Sunt un puzzle..Unul in care-mi asez literele val vartej ori din minte,cu calcul,cu chibzuinte,cu truda…ori din mijlocul sufletului fara urma de gand..Si mi-s dragi toate..pentru ca nasc tot ce pot sa cuprind si tot ce ma cuprinde..
Insa-ntre ele ..raman ca un trunchi,inaltate spre cer necuprinsele spatii fara cuvinte…tacute si atat de profunde incat..nu gasesc un cuvant care sa poata sa spuna exact.. ceea ce sunt!
Incerc sa invat drumul lor spre inalt..si sa simt ca exist impletita din cuvinte taceri..
Vezi tu, asa suntem noi fetele romanticele, ne umplem cu cuvinte si am vrea s le dam drumul sa zboare sa putem fi auzite, dar se duc in surdina si nimeni nu le aude frumusetea, nimeni nu le simte mangaierea. Dar promitem sa continuam sa visam, sa gandim, sa ne umplem de cuvinte. Sa ai o zi exceptionala.
RăspundețiȘtergereLumi..
RăspundețiȘtergereImi place sa vorbesc...dar in aceeasi masura imi place sa tac..Sau poate mai mult..
Minha querida, grita bastante para o mundo...
RăspundețiȘtergereVocê é única e filha desse Universo grandioso.
Beijos
Mi-era dor sa te aud Guimel.Sunt cu tine!Te imbratisez!
RăspundețiȘtergere