Cea mai nedeslusita forma a artei insasi.. imi sunt eu.Cu fiecare zi ma minunez de complexitatea fiintei mele.Atat cele ce se pot vedea ..cat si cele nepatrunse.Strasnica magie cred ca a putut imbina atat de multe contrarii intr-o singura forma.Concluzia la care ajungi e ca privindu-te fizic,in oglinda..constati ca te cunosti atat de putin.Ca ti-esti mai strain..decat ii reprosezi aproapelui tau ca-ti e..Ca nu-ti stii nici pe departe.. nici adevaratele calitati..nici defectele.Pentru ca rar ai avut timp sa-ti oferi privilegiul de a face cunostinta cu tot ceea ce esti..(asta in cazul cand ai trecut de o anumita varsta si nu mai aliniezi cazuti toti Don Juanii ce exista..:)) )..
Si palma
Prefer sa reflect ceea ce sunt..nu ceea ce asteapta altii de la mine!
Si cu cat ne cunoastem mai putin, cu atat ne minunam de cat de multe suntem in stare sa facem. Cu cat mai putin ne cunoastem, ne minunam de cat de usor trecem uneori peste obstacole. De fapt sunte noi, este fiinta noastra care o descoperim cu fiecare fapta a noastra, si cu fiecare zi care trece peste noi.
RăspundețiȘtergerebine aleasa poza si frumos asezate ideile.
RăspundețiȘtergeresubscriu, de altfel.
iar eu ma inclin in fata oamenilor frumosi,
te cuprind mereu
Potentialul nostru este infinit Lumi.Insa am uitat sa credem in el.
RăspundețiȘtergereMultumesc Celestine.Tot ceea ce as mai putea spune...ai spus deja tu:,,De ce amagiti oglinzile,nu anii v-au furat adevarul,el e acolo,atarnat de acelasi perete,voi insa...nu v-ati gasit cioburile........Oglinda nu doare!.....Intoarce-te la tine,in propria-ti oglinda si imbratiseaza copilul dinauntrul ei."
RăspundețiȘtergereSi eu te cuprind..
regresie fără regrete. oglinda curată a sufletului va arăta doar lumină, oricât de cenuşiu vede conştienţa din noi tabloul.
RăspundețiȘtergeresă îl arătăm lumii, căci în cioburi, în cantul ei, în agăţătoare, peste tot e frumuseţea dezvăluirii. şi des-coperită lumea devine ceea ce e şi ceea ce eu încerc să creionez: frumuseţea infinitului.
chiar şi lumina trasează în oglindă desene reflectate, umplând ochii trecătorilor cu lacrimile ce vor curăţa lumea de mână cu copacii.
nu e nici artă nici kitsch, E pur şi simplu!
Pana la descoperirea despre care vorbesti..vor mai curge multe ape Flipi..si nu doar pe Dunarea-mi draga..
RăspundețiȘtergereDaca vezi frumusetea infinitului este pentru ca ochiul inchis pentru mine..e deschis pentru tine.
Si tocmai asta nu ma lasa sa vad kitsch-ul...arta..Ferice de tine care cuprinzi tot in lumina ..:))
Eu inca creionez cenusiul..si chiar daca uneori vad alb..inca nu sunt!
ştii care e culmea? că de fapt cu toţii vedem, doar nu suntem coştienţi, şi printre razele filtrate de draperiile din faţa oglinzii trec străluciri de moment - reflexii ale sufletului. le vedem cu toţii, doar că numai unii le dau importanţă :D
RăspundețiȘtergereFlipi
RăspundețiȘtergerenu stiu de ce am senzatia ca daca am vedea tot...?!!!
Hmmm??????
DA
RăspundețiȘtergereEste extraordinar să fii ceea ce ești, și cere un mare curaj! Uneori, e mai simplu să fii ce vor ceilalți...chiar dacă te pierzi pe tine-însuți!
RăspundețiȘtergereDar, cei care știu să fie ei-înșiși în fiecare clipă, aceia au o părticică de har, sunt în contact cu nemărginirea...Pentru că Dumnezeu apreciază să îți îndeplinești programul tău propriu, misiunea personală, și nu să te pierzi în labirintul lumii.
Foarte bună temă, și plină de înțelepciune!
Mă bucur că acum am făcut rost de un mouse, și pot scrie mai bine.:)
Ma bucur ca te-ai intors Florina.Ti-am simtit lipsa..
RăspundețiȘtergereiti multumesc pentru cuvintele frumoase.Si nu curajul ma aduce aici..ca sunt slava Domnului curajoasa de cand ma stiu...E satietate.Te saturi la un moment dat.Atat!