Spre infinit

         Imensitatea unui cer care ne acopera ar trebui sa ne fie suficienta pentru zborul corect.De ce spun corect?Pentru ca  fiecare bataie de aripi ma poarta in zbor...inapoi.Iar si iar..Si ma leg insistent,pentru scuza... de faptul ca Pamantu-i rotund.Cum altfel sa explic ameteala in care ne traim zilele..cu buna stiinta?!Invartitul in cerc ...mersu-ndarat trebuie sa aiba o scuza...Ca sa pot sa-mi ling ranile si sa spun ...asta e.Asa sa fie insa?Ma intorc smerita cu fata spre lume si ma trezesc ca de fapt n-am nevoie de ea..Decat sa-mi confirme ca in mine sta toata lumea din jur.Habar n-am sa explic.Mi-s cunoscute si rascunoscute toate ..Zac in mine de veacuri spun cei care stiu mai mult decat mine.Si ne mai suparam cand ni se spune ca suntem prosti..:))!Pentru ca ce altceva ne-ar sterge toata istoria,toata arta,toata cartea..tot adevarul pe care l-am strans... decat nestiinta de a le folosi corect?Si asta cum se numeste??Daca as spune cuiva ca traieste istoria in el ,istoria lumii ..cu fiecare secunda (sau cum s-o fi numind ea)...s-ar uita la mine si mi s-ar oferi un pat cald undeva unde poti sa visezi linistit...Pentru ce-om arde mocnit ma intreb daca urechile ne sunt mai infundate decat daca ne-ar intra toata apa din lume..in ele?Imi doresc ca tot ceea ce detinem..toata dragostea MARE,pe care o plangem in batiste si atat...si toata ura naprasnica sa iasa nu doar la vremi de rascruce...Sa iasa continuu...Sa lasam fiorul care ne strabate de la inima spre tampla...si invers...sa ne traiasca nu doar rareori..Sa ating infinitul..nu acolo unde unde vad orizontul..ci in necuprinsul din mine.Sa-l las sa ma plece cu tampla pe pamantul acesta de unde ma trag ca sa respir pacea din roadele lui..Si ma plec ..in fata altarului pe care l-am ridicat in preajma mea ..imi adun palmele in fata unei inimi ce n-a murit inca..si ma rog sa am pacea pe care o mai respir uneori..chiar daca secundele cand am atins-o imi sunt amintire ..si ma rog sa trimiti tuturor pacea pe care o cauta nestiind ca-i in ei!Sa ne fie!