Cautand iubirea,il cauti de fapt pe Dumnezeu,spune Parintele Pantelimon,de la Manastirea Oasa.Cateva
Cat de mult ne dorim langa noi barbatul (sau femeia) care sa ne implineasca..Cred ca poate fi pentru fiecare din noi,la un moment dat al vietii..chiar esentialul.Cautarea implinirii..E de prisos sa spun ca insa..parte dintre noi..cautatorii..suntem singuri.Altii sunt impreuna..dar DOI.Si mai sunt ..din fericire…si cei care s-au intalnit..sau mai bine spus.. cei care nu s-au pierdut niciodata.
Insa…trebuie sa spun ca in jur..nu pot sa-I vad pe acestia.Ma simt inconjurata de orice..mai putin de iubire..Si paradoxal…vad asta in cei care sunt impreuna..Ma gandesc(poate n-o fac destul..) ca …nu ,,negasirea’’ celuilalt creeaza drama de a fi singur…ci ,,pastrarea’’ lui..
Ce facem sa pastram omul drag si iubit langa noi?De ce doar siguranta ne poate face sa credem ca asa poate exista iubirea?De ce toata dragostea care ne umple pana la refuz ..atat de multa…atat de puternica ..atat de minunata…incat ar ajunge pentru o mie de oameni..n-o putem darui totusi unuia..pentru a-l putea implini?
Cati dintre noi gusta intr-adevarul extazul de care suntem capabili?Cati dintre noi mor de dor asteptandu-l pe el…cand nu-I plecat decat de cateva zile?Cati dintre noi..si-ar pune viata tribut..celuilalt..nu doar in zilele inceputului…ci in preaplinul zilelor lor?Cati dintre noi se mai simt topiti cand celalalt il priveste doar?Suntem claditi din iubire…o avem…o simtim..pulseaza …si totusi..nu intelegem..ca nu ne apartine..ea e al omului pe care-l purtam tantos de brat..insa..ca pe o haina de prêt…
Suntem imensitatea insasi ..in strafundurile noastre…si totusi devenim atat de mici!
E greu sa ne gasim jumatatea, iar cand o gasim e foarte greu sa o pastram. Uneori platim un pret foarte mare ca sa o pastram, dar crede-ma, merita. Clipele grele prin care am trecut eu, nu le-as da inapoi pentru nimic in lume, acum cunosc extazul dragostei, si asa cum zici si tu, sunt putin cei ce traiesc asta.
RăspundețiȘtergereSa nu consideri pret..trairea Lumi!Iubeste si lasa-te iubita!E singurul lucru care ne innobileaza cu adevarat!
RăspundețiȘtergerefericit cel care măcar pentru o clipă a privit în ochii celuilalt simţind infinitul pe gene împletindu-se.
RăspundețiȘtergeresuntem iubire, vorba cântecului :), a iubi înseamnă a trăi, a simţi, ceea ce e posesie intră un pic în sfera altor lucruri. dacă e iubire e împărtăşită şi atunci păstrarea nici nu se discută pentru că există pur şi simplu acolo. cred, că mulţi nu îşi întâlnesc una dintre perechile posibile a fi compatibilitate 100% (pentru că pot fi mai multe) pentru că încă nu ştiu să fie ei înşişi iubire. sau e posibil chiar să treci pe lângă şi să nu îţi dai seama. iar atunci când se întâmplă e ca un val imens care mătură tot, e ca un foc ce curăţă lumea până la ecenţă, posibil să nici nu supravieţuieşti dacă nu eşti cumva pregătit, sufleteşte.
poţi iubi tot ce este pentru că aşa e natural, fiecare aspect al fiinţării, căci asta e iubire, îţi aduce un nou motor care te împinge tot mai departe în larg. aşa că să ridicăm pânzele şi cu iubirea în ochi să navigăm cu încredere. pentru că stând pe mal putem în cel mai bun caz să vedem ceva de la distanţă.
suntem iubire... :D
Putin discutabil..nu in ceea ce ai spus..ci in ceea ce am spus.Nu ma refeream la pastrarea ca si posesie.Poate mai curand la pastrarea simtirii in sine..Tocmai de aceea am si subliniat ca pentru majoritate siguranta inseamna iubire!
RăspundețiȘtergereE posibil sa treci pe langa ,fara sa-ti dai seama...E foarte corect!E posibil insa sa fii langa..si sa nu-ti dai seama!Cam asta era ce doream sa spun..
Cat despre a iubi tot ce este???Flipi...Daca nu poti vedea omul care te strange in brate..cum sa vezi CERUL?Dar sa si-l iubesti?
Eu stiu ca tu existi...ca tu poti..ca tu simti..si iubesti..Si ma plec in fata curateniei sufletului tau..si sper intr-o lume unde sa vad asta in jur!
Intelegi?Stiu ca o faci..Insa RESTUL ma doare..Ma doare LIPSA..
Ma gandesc(poate n-o fac destul..) ca …nu ,,negasirea’’ celuilalt creeaza drama de a fi singur…ci ,,pastrarea’’ lui..
RăspundețiȘtergereAsta e cheia de fapt- daca o sa scpam de atasamentul lumii, vom detine iubirea neconditionata, pura.
Namaste
Celestine..
RăspundețiȘtergereNu inteleg prea bine.Cred ca vrei sa-mi spui ca imi exprim doar egoismul spunand ca as vrea sa-mi pastrez iubirea pentru celalalt intacta???Ca e doar o manifestare a atasamentului?Si inca ceva..de ce ...noi cei care vorbim de iubiri neconditionate ..suntem singuri?
Larisa@
RăspundețiȘtergereIubirea neconditionata e dincolo de forma, de trairile si materializarile noatre.
Nimeni nu cred sa fi atins acest nivel, poate doar Iisus, in conceptia fiecaruia.
Iubirea neconditionata sau iubirea mesianica, sau hristica, este iubirea la care fiecare particica din noi tinde.
Nu putem sa face asta sinnguri in om ptr ca avem multe de ars in om si avem nevoie de toti sa ne fim.
Suntem si nu suntem singuri!
Spun asta ptr. ca singuratatea la nivel de forma, doare, dar dincolo de forma, nu e nimeni singur.
E adevarat ca specia bipeda nu poate trai solitara, e adevarata ca ne-am nascut cu/si pentru legaturile ancestrale si ca suntem aici doar ca sa le consumam.
Dar Larisa, intalnim suflete pana murim, chiar si un sihastru care si-a ales o alta lectie, o alta plata, nici el nu e singur. In lumea si realitatea lui arderea il absolva de durerea planului fizic,
Atasamentul lumii inseamna radacini- tinere pe loc- poesesie- dorinta- regrete- dor.
Daca trecem de aceste sentimente umane, nu ne vom mai simti in veci singuri.
Te imbratisez si de aici de unde sunt, iti zic atat:
Nu esti si nu vei fi singura, cat timp te am in suflet.
In om insa... tu alegi daca sa arzi solitara sau in preajma pasagerilor de drum.
Pup
Dupa cum foarte bine ai punctat,viata asta punctez prin singuratate.Pentru ca am prea multe sentimente umane.Dar nu voi uita ca ma porti in suflet..dincolo..de felul meu de a fi.
RăspundețiȘtergereniciodată drumul nu se opreşte. există numai nuanţe. nu opri curgerea şi nu ştii niciodată.
RăspundețiȘtergeresigur că o să spui că prin prisma experienţelor pe care le-ai avut aşa pare să fie. dar peste toate (şi aici trebuie să punctez că între noi e o diferenţă poate subtilă nu de esenţă, 100% sigur) poţi muta cerul pe pământ pentru eternitate. nici karma nu e de nedepăşit, nici condiţia de singurătate... suntem fiinţe eterne şi puţin mai bătrâni şi mai înţelepţi decât pare la prima vedere.
şi fiind iubire nu mai vine nimic altceva către tine. ăsta e marele secret.
munay!