Persoane interesate

miercuri, 2 februarie 2011

KHALIL GIBRAN-DESPRE COPII

Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele năzuinţei Vieţii spre ea însăşi.
Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
Şi deşi ei sunt cu voi, ei nu vă aparţin.

Voi le puteţi da dragostea voastră, dar nu gândurile voastre,
Pentru că ei au propriile lor gânduri.
Puteţi oferi o casă pentru corpurile lor, dar nu pentru suflete,
Căci sufletele lor locuiesc în casa lui mâine, pe care voi n-o puteţi vizita, nici măcar în visele voastre.
Voi puteţi să vă străduiţi să fiţi ca ei, dar nu să îi faceţi pe ei aidoma vouă.
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici nu întârzie asupra lui ieri.

Voi sunteţi arcurile din care copiii voştri, ca săgeţi vii, sunt trimişi înainte.
Arcaşul vede ţinta pe calea infinitului şi El vă îndoaie cu puterea Lui, ca săgeţile Lui să meargă iute şi departe.

Fie ca îndoirea voastră în mâna Arcaşului să fie către bucurie;
Căci aşa cum El iubeşte săgeata care zboară, la fel iubeşte El şi arcul stabil.

(Din “Profetul”. Traducerea poemului – Iulia Dobrovolschi, din cartea „Copiii Mileniului III”, de Jan van Helsing.)

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu