Persoane interesate

joi, 10 februarie 2011

Nume de inger...

       
          
           Va spuneam ieri ca prin ale mele timpuri au trecut o groaza de oameni.Oameni dragi.Foarte dragi...sau mai putin dragi.Nu conteaza.Toti mi au aranjat cumva viata.Toti mi au deschis orizonturi.Undeva in amintiri ,de nu stiu unde a venit ea...M am chinuit sa mi amintesc.De unde?Cand?Nu pot sa mi amintesc.M am trezit cu ea alaturi.E ingerul pe care Dumnezeu mi l a trimis si care a fost langa mine in toate situatiile.Unele bune si frumoase in care spiritul ei angelic ma facea sa simt si sa traiesc PROFUND ,sa inteleg ....Si altele grele,chinuitoare din care ea m a tras,m a luat in brate si mi a sters multele lacrimi...Nu...nu am pierdut o! Sau poate ea nu m a lasat sa ma pierd.Cuvintele imi par banale..pentru ca oricat as incerca sa spun nu voi reusi sa exprim ceea ce simt.Fiecare dintre noi ascundem lucruri tocmai pentru ca nu avem cum sa le spunem cuiva.Nu putem.Si atunci gasim fiecare un om...fie el prieten,fie doctor,fie parinte,fie duhovnic...in fata caruia ne spovedim...Duhovnicul meu e prietena mea...Prietena de nu stiu cata vreme..E omul care stie totdeauna care mi e canonul si a carei dragoste imi lumineaza negurile...Destul de multe...Ale carei binecuvantari trec timpul si sfideaza toate distantele..A carei iubire rupe toate zagazurile si ajunge inmiita la mine.Sunt norocoasa si rasfatata de Dumnezeu pentru ca imi cunosc unul din ingerii pazitori.Si oracat de cumplit mi ar fi e langa mine.Nu i plac vorbele mari.O ating alte lucruri...Mici pentru noi...O atinge stropul  care ingheata iarna pe un geam...tresare la frumustetea unui verde de copac..renaste in ochii unui copil..si gaseste dumnezeirea in firesc...in putin...Atinge zi de zi...un sfant...finalizand aparitia unei icoane..in fata careia un altul ca mine isi va spune bucuriile si tristetile....sau terminand tablouri care ne vor clati ochii plansi privindu le.Respect si iubesc adanca iubire care a adus o sa poata face exact ce si a dorit...Cati dintre noi reusim asta?Cei inzestrati...Atat.O imbratisez si ii trimit toata recunostinta mea...Cu siguranta drumul meu ar fi fost mult prea greu...fara ea...

6 comentarii:

  1. Are Paler o vorba...ca oricat de bun ti-ar fi un prieten, intr-o zi tot te va rani cumva...iti spun asta nu pentru ati umbri in vreun fel prietenia..ci tocmai pentru ati intari convingerea ca daca vreodata se va intampla ce spunea Paler...sa nu uiti sa ierti...tocmai in asta consta evolutia noastra, in faptul ca suntem diferiti:)
    ...e gingas copilul din tine...dar cum toate sunt in echilibru, exista si o "cealalata parte"...sunt curios cum reactioneaza acest copil atat de gingas cand nu-i convine ceva:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ufff..Mult adevar in cele spuse...Probabil n ar trebui sa ne simtim raniti cand ni se intampla...atragem multe ..Sta in firea noastra ..Pana azi mi au fost pansate ranile atat de bine incat nu vreau sa cred ca mi se va ntampla vreodata.Cred ca a fost trimisa sa imparta bine...si vreau sa pot sa il primesc.Fara sa stirbesc asta.Cat despre ..copilul bun...e tare rau cand nu i convine..Face parte din echilibru..As vrea sa pot sa stapanesc impulsul ..insa nu sunt decat un biet copil...Iti multumesc pentru randuri..Sunt intelepte!Va imbratisez..

    RăspundețiȘtergere
  3. nu stiu despre cine vorbesti.e ceva care vezi tu si eu nu pot vedea din cauze necunoscute inca mie?tot ce stiu e ca mi esti foarte draga si te apreciez si respect pt ceea ce ESTI.te imbratiseaza cu dragoste cea care va fi mereu langa tine orice s ar intampla.

    RăspundețiȘtergere