Oameni dragi..

       


  Cum privim viata?Cum primim ceea ce ne poate ea oferi?Cum intelegem copilaria si oamenii care ne o ocrotesc?Cum multumim lor?Cum ne amintim de parintii de atunci si cum ii privim astazi dupa atat de multi ani(cei care au privilegiul acesta)?Cum ne amintim si cum traim acum amintirile in care iubeam cu suflet de adolescent si plangeam in bratele dragelor noastre prietene,pe care azi nu le mai stim...sau le stim insa nu le mai gasim langa noi?Cum ne amintim oamenii care ne au iubit si pe care din o groaza de motive i am pierdut fiindca nu am stiut sa reactionam la dragostea lor?Pentru mine a fost prea mult...pentru voi?Am avut norocul sa am in jur atati oameni care sa mi poarte o parte din nefericiri si care sa ma inalte...si ghinionul de ai pierde cu mici exceptii pe toti..As da mult ...tare mult si as vrea sa am sansa sa pot multumi tuturor...sa spun cat de mult a contat si cat de usor am trecut peste tot...O sa incerc sa vorbesc zilnic despre fiecare din ei..poate cine stie?Dumnezeu stie el cum sa aseze totul astfel incat sa putem sa i oprim cateva minute ACUM langa noi...Spun ACUM pentru ca altfel inteleg totul  cu ceea ce sunt azi....Si cu siguranta n as fi fost eu...fara ei...Vreau sa multumesc...sa fiu recunoscatoare pentru fiecare secunda traita intr un timp care pare atat de apus..si poate azi cand amintirea mea e atat de vie vor simti...vor simti ca sunt bine...ca sunt intr o stare pe care nu si o pot explica...poate vor simti toata iubirea pe care am strans o si care sper sa ajunga la fiecare din ei....Suntem iubire ...