Perceptii

Percepem notiuni,forme,lucruri,fiinte ..insa totdeauna ne raportam la o situatie.Daca in anumite ipostaze ele ne duc la situatii placute,alteori combinate altfel,te fac s-o iei razna.

Unde incepe si unde se termina realitatea ?

Am fost pusa in situatii de viata care mi s-au parut cumplite.Mi s-a spus de exemplu..in urma unui accident ca voi fi imobilizata trei luni.Ca nu voi putea nici macar sa ma intorc pe o parte sau alta.Hmmm..reactia a fost pe masura socului!Insa in astfel de situatii se spune ca Dumnezeu ne trimite oameni care ne pot stapani.In cazul meu,doctorul care se ocupa de mine si caruia nici daca m-as naste amintindu-mi din nou,n-as reusi sa-i multumesc pe deplin.S-a dat un pas inapoi,asa cum fac oamenii elevati si mi-a spus ca ar trebui sa invat sa apreciez altfel ce mi se da,fiindca daca trei luni inseamna atat de mult pentru mine,sa incerc sa inteleg ce inseamna trei luni pentru pacientul caruia ii va spune ca mai are trei luni de trait.Nu stiu cat am reusit sa inteleg atunci fiindca lectia n-a fost una usoara.Si nici nu-mi facusem temele cum s-ar fi cuvenit.Probabil am facut-o partial si atunci ,dupa nu mult timp,experienta nefasta s-a repetat.M-am intors in fata aceluiasi doctor,care s-a dovedit coplesit de ceea ce traiam si parea cumva depasit.Privindu-l am inteles ca eu sunt cea vizata,ca e scena mea,ca eu sunt responsabila de tot si doar eu pot merge mai departe.Am gasit puterea sa  ii spun ca nimic nu-i intamplator si ca data asta sunt pregatita.Am realizat ca toti cei pe care-i intalnesc pe drum tin in maini un dar,ce se cheama viata mea.Primesc prin ei toata iubirea pe care Dumnezeu mi-o poate darui.Cum sa-mi arate altfel ca o face?Prin ei am invatat tot ceea ce inseamna SA SIMT.Pentru a putea simti,manifestarea a capatat forme.Unele atat de frumoase ca au trezit in noi iubire,altele vindecatoare ce ne-au sters toate ranile,altele reci pentru a ne invata pasii catre izbanda..si tot asa..In fiecare om intalnit e o forma care m-a facut sa simt!

 Va veti intreba ce-I cu randurile astea?Incerc sa ma pregatesc sufleteste.Cineva apropiat sufletului meu..mai are foarte putin de trait.Ce mai ramane de spus?

Si daca nu-nteleg unde ne aflam in aceasta realitate,poate vor reusi vreodata visele sa ma poarte intr-o suprarealitate in care sa am aceleasi perceptii in orice situatie.

Pana atunci ma-ntorc la oameni  mai constienta decat oricand si vad in ei orizonturile spre care ma indrept.Caci OMUL e cel care m-a facut sa simt cea mai profunda emotie,cea mai profunda stare,cel mai adanc sentiment.N-ai cum expune asta decat daca te numesti Shakespeare  cumva,deci n-o sa-ncerc s-o fac,dar stiti cu totii ce spun.Ma-torc la oameni si imi doresc sa ofer lor macar cat am primit eu prin ei. Si stiu ca dorintele mele se-mplinesc pentru ca a avut grija Dumnezeu sa-mi tot explice asta oricat de ocupat a fost!

Ma opresc si nu uitati sa va doriti!Chiar daca pare imposibil..Uneori avem dezechilibre in ce priveste perceptia si atunci chiar si imposibilul poate deveni posibil!