In sfarsit,iertarea de sine este o dovada de compasiune,o intelegere a defectelor noastre,o exprimare a umilintei noastre.Ne da voie sa fim cine suntem.
HAMILTON BEAZLEY-FARA REGRETE
marți, 27 martie 2012
Iertarea de sine
Unul din miturile iertarii de sine spune ca nu putem sa ne iertam pe noi insine pana cand cei carora le-am facut rau nu ne-au iertat.Nu este cazul.Iertarea de sine este pacea care o facem cu noi insine si cu Dumnezeu.Nu este pacea care o facem cu ceilalti.Astfel nu depinde de oricine altcineva.Prin suferinta noastra am cazut la pace cu celelalte parti.Nu conteaza daca ei s-au impacat cu noi.Nu conteaza daca ne-au iertat.Nu avem nevoie de binecuvantarea lor pentru a ne ierta pe noi insine.Iertarea de sine este darul pe care ni-l facem noua.Nu avem nevoie de binecuvantarea altora pentru a ne face acest dar.
In sfarsit,iertarea de sine este o dovada de compasiune,o intelegere a defectelor noastre,o exprimare a umilintei noastre.Ne da voie sa fim cine suntem.
HAMILTON BEAZLEY-FARA REGRETE
In sfarsit,iertarea de sine este o dovada de compasiune,o intelegere a defectelor noastre,o exprimare a umilintei noastre.Ne da voie sa fim cine suntem.
HAMILTON BEAZLEY-FARA REGRETE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trebuie să mărturisesc că am o admiraţie pentru cei care sunt împăcaţi cu ei în urma iertării de sine...în plus promovez faţă de situaţia altora împăcarea cu sufletul şi mintea lor. Eu, în anumite puncte nu am reuşit decat să atenuez anumite dureri şi neîmpăcări, atât cât să fie suportabile.....Fără a căuta o scuză, cred că ce a trăit fiecare, poate sau nu poate să ducă la o cuprindere integrală a neîmpăcărilor. Câteodată îmi vine să scriu despre un plâns sfâşietor...apoi mi se pare jenant.....o seară bună.
RăspundețiȘtergereDmd.
RăspundețiȘtergereTocmai pentru ca e extrem de greu..am scris despre...Fac parte din aceeasi categorie ca si tine...momentan atenuez..Insa ma bucur ca pot impartasi asta..si ma bucur mai mult ca POT ASCULTA.
In suflet adunam atat de mult incat ..devine intr-adevar sfasietor uneori..si atunci ne topim in lacrimi.Crezi ca poate fi jenant?NU dmd..Suntem oameni!E minune!Si vreau sa vii sa-mi spui ca TRECE..si esti bine!
partea interesantă e că nu îi poţi ierta cu adevărat pe ceilalţi până nu te ierţi pe tine. pentru că iertarea şi acceptarea adus cu ele o stare de ecjhilibru care nu se poate atinge altfel. acest echilibru aduce o linişte de o magnitudine infnită. AICI şi ACUM în liniştea aceea poţi atinge eternitatea şi porneşti pe calea înţelepciunii şi a într-ajutorării celorlalţi. începi prin a-i ierta şi ajuta. pentru ca apoi să poţi curge odată cu universul, la unison cu inima ce pulsează iubire a lui Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereneîmpăcările nu sunt decât aspecte neintegrate ale sinelui, experienţe care ne atrag atenţia asupra infinitelor aspecte pe care trebuie să le învăţăm. frumuseţea stă în faptul că în momentul în care armele tale sunt iertarea şi acceptarea nimic nu trece de această bareieră de lumină. eşti în starea de graţie.
apoi devii conectat la TOT.
Trairile tale sunt mereu deosebite Flipi!
RăspundețiȘtergereSi e o completare minunata.Ma bucur ca ne faci partasi la starea ta de gratie!
Nu exista iertare de sine, nu la modul in care credeti voi.
RăspundețiȘtergereSingura iertare de sine vine la sfarsit, cand ti-ai cnsumat deja toate neiertarile fata de ceilalti.
In timpul vietii iertarea de sine este doar o creatie a mintii care doreste sa ajunga la o pace prematura, dar lumea nu se opreste la acea impacare, nu doar din fata suntem izbiti de consum, vin cu noi lucruri pe care sufletul nu le scoate la suprafata, nici macar nu stim ce zace-n noi insine, pana nu ne ciocnim de neiertare, sunt multe de zis... dar omul are nevoie sa creada ca ajunge la o pace sufleteasca.
Ca vorba aia, e cea mai simpla cale sa crezi ca te-ai curatit de tine si de altii.
Te imbratisez chiar de-mi taci, dovada ca ce am scris mai sus sta inca in picioare :)
Celestine
RăspundețiȘtergereMi-ar placea totusi ca la sfarsit sa stiu ca am incercat tot!Fie ca e vorba de aceasta iertare ..fie de altele!Decat sa nu fi facut nimic!
Asa functionez eu!
Despre taceri..stii tu..daca ajung unde trebuie :)..
Numai bine!
pai tocmai...
RăspundețiȘtergereca n-ai incercat tot :)
Nu exista inceput si sfarsit. Pentru Dumnezeu nu exista decat curgere. Mai degraba inceputul si sfarsitul sunt concepte ale mintii umane si nu iertarea de sine. Si atunci, daca defapt exista numai curgere continua si transformare, in cazul acesta iertarea de sine este posibila oricand, la orice ora si in orice clipa. Atata tot ca nu am fost si nu suntem educati si invatati sa o atingem cu adevarat. Aceasta este insa atat de reala, incat chiar si in absenta invataturii, chiar si in mijlocul unei societati consumiste, materialiste si parca scapata de sub control, iertarea se face auzita din centrul fiintei noastre. Nevoia de iertare de sine si de semeni striga din centrul inimii atunci cand incepi sa te deschizi si devine activa. Tine de noi sa o desavarsim, sa o aplicam... dar daca o facem cu gandul ca e doar o iluzie a mintii nu vom reusi niciodata. Este necesar sa CREDEM. Iluzia consta in neputinta care ne-a fost inoculata zi de zi si nicidecum in ceea ce putem si suntem capabili sa facem si sa devenim.
RăspundețiȘtergereZi faina!
Imi era dor sa te aud..si probabil s-a transmis!
RăspundețiȘtergereTe stiu aproape insa si mi-e suficient!
Te pup!