M-a uitat Dumnezeu, gandindu-ma,
pana cand gandul
mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
adumbrindu-ma,
pina cand nevazutul
mi-a devenit vazut.
Stau ca si cum cineva
ar trebui sa-si aduca aminte de mine
si-ntre timp, ros de aer si nins
mi se stinge lumina-n oricine.
pana cand gandul
mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
adumbrindu-ma,
pina cand nevazutul
mi-a devenit vazut.
Stau ca si cum cineva
ar trebui sa-si aduca aminte de mine
si-ntre timp, ros de aer si nins
mi se stinge lumina-n oricine.
da si tu clic pe poza cand o atasezi si pune la marime mare.
RăspundețiȘtergerefrumos a scris Nichita asta.
Te imbratisez, rusoiaca mea frumoasa!
Am dat ..era prea mare :)
RăspundețiȘtergereiti place nu?
Si eu te imbratisez..
Imi placi tu enorm!
RăspundețiȘtergereSa fii iubita fiinta, ptr ca meriti totul.
Dumnezeu nu uita niciodata de noi :)
RăspundețiȘtergereCelestine
RăspundețiȘtergereAm certitudinea ca si unei pasari oarbe ca mine ii face Dumnezeu cuib..:)
Te puup..
Lavi
RăspundețiȘtergereimensitate....
asta caracterizeaza versurile.
Sa-ti spun ca uneori ma simt uitata-n ganduri ca Nichita?
Se-ntelege..altfel n-as fi redat poezia..:)
Nichita Stanescu, alegerea potrivita pentru o zi de iarna.
RăspundețiȘtergereAlbastru
RăspundețiȘtergerefrumos numele ales:)
La Nichita vom gasi poezii pentru orice anotimp.
multumesc pentru vizita..si pentru randuri.
Larisa,
RăspundețiȘtergeremerci de incantare!
A concentrat batranu' Nichita in aste cateva versuri atat de mult sens si profunzime de... in fine, comentariile sunt de prisos. E de ajuns sa le simti!
Te pup,
seara frumoasa!
Buna Laura..ma bucur ca te-am incantat putin :).
RăspundețiȘtergereTe pup.