Persoane interesate

luni, 12 septembrie 2011

Tot despre noi

         Un alt pas care ar trebui subliniat si atins ar fi constientizarea faptelor noastre.Constientizare in plan practic dar si la nivel interior.In lumea in care traim majoritatea timpului nostru.Aminteam de curand de scenariile in care sau care imi dau de furca.Insa constientizarea acestui lucru e primul pas inainte.E implinirea unor realizari.A faptului ca astazi mai mult decat ieri  stiu ca ceea ce fac este deplasat si lucrez in a indrepta asta.Daca as spune ca reusesc sa inlatur toate astea cu siguranta as fi deplasata.N-o fac.Insa incerc sa conturez altfel.Incerc sa captez ceea ce gandesc si merg pana la a estompa bucatile care ma ating negativ.Incerc sa preiau gandul si sa-I dau cel putin o valoare acceptabila.Care sa nu-mi mai aduca nelinisti si probleme in plus.Am inteles ca festele vin din frica unui trecut pe care il vedem intamplat in viitorul apropiat.Si de aici …restul.Straduinta mea nu vine din doar dorinta de inlatura ceea ce ma doare.Ci si din dorinta de a lasa oamenii care ma inconjoara sa fie ei.pentru ca trebuie sa recunosc  faptul ca le-am rapit asta.Nu am putut sa-I vad cum sunt..ci asa cum imi permitea mie creierul s-o fac.Multe din concluzii sunt convinsa..ca au fost complet eronate.Si mi se intampla ca astazi sa fiu vazuta de cei din jur exact asa.In neputintele noastre asteptam de la ceilalti sa ne fie oglinzi.Adica sa raspunda prompt si deplin asteptarilor noastre.Daca n-o fac ori ii tragem la raspunderi care nu-si au locul ori ii indepartam pur si simplu.Nevoia de a fi intelesi,de a fi iubiti,acceptati oricand ,oriunde ,oricum e una din marile nostre trairi.Si nu exista intelegere perfecta.Unison.Sau poate exista ..insa intr-o lume mai echilibrata ca a noastra.Si de aici durerile.Ca si cum n-am fi suficienti de coplesiti de cele reale ne pierdem in suferinte ale propriilor noastre conspiratii.
         Nu sunt in masura sa spun ca am reusit sa privesc lumea din juru-mi asa,sa-I las sa fie ei,sa fie asa cum pot…insa incerc sa o fac.Incerc sa-mi analizez lucrurile pe care le gandesc.Despre mine si ei.Despre noi.Si chiar daca nu-mi iese mereu..deoarece consecventa cu care am facut asta de-a lungul unor timpuri…nu-mi va permite sa sterg totul curand..imi caut ajutorul in mine si in inalt.Cu siguranta dorintele ne sunt auzite atat timp cat inveti sa fii statornic si nu uiti sa ceri cum trebuie asta.E un fel de a spune ca imi pare rau pentru ceea ce am provocat celor din jurul meu(nu mereu voit)..si ca mi-ar placea sa stiu ca sunt inteleasa.Si incerc sa mai spun ca  oamenii par a nu ne fi aproape doar pentru ca noi asteptam altceva.Fiecare din noi este atat cat poate fi intr-un oarecare moment..si pare-se ca toti ne ciocnim de a ne dori altceva de la ei.Sunt convinsa ca viata ne-ar fi mai usoara daca n-am incerca sa fim ,,altul’’ si sa tragem concluzii…

2 comentarii:

  1. Larisa... prin ceea ce treci tu, am trecut si inca trecem si noi... si ma bucur ca ti se intampla pentru ca, cum am spus mereu, inseamna ca esti pe Cale, pe calea spre tine insati, si cand esti pe calea spre tine insati esti pe calea spre Cer... chiar daca inca nu l-ai atins... nu il vom atinge probabil nici intr-o gramada de vieti de acum inainte, din doua motive... in primul rand pentru ca Cerul este deja in noi, in al doilea rand pentru ca tocmai asta inseamna viata, viata inseamna Calea si nu tinta propriuzisa... Calea e cale e drum, e invatare, e experienta e traire e devenire... :))
    Tu nu esti nici mai in urma nici mai inainte fata de altii... esti pur si simplu pe Cale... Calea nu e liniara... Calea pur si simplu ESTE :))... noi ii dam aspect de liniaritate, pentru ca mintea noastra e construita astfel...

    Acum, in ceea ce priveste subiectul abordat, ca sa-mi dau si eu cu parerea, de aici din barcuta mea cu panze :), DA... :)... nu suntem proprietatea nimanui asa cum nici ceilalti nu sunt proprietatea noastra si trebuie sa invatam sa gestionam aceasta libertate inerenta si reciproca cu intelepciune si sa-i intelegem linia subtila... orice exagerare, intr-o directie sau intr-alta ne poate duce catre una din cele doua extreme. Daca ne impunem exagerat devenim dictatori, daca ne supunem exagerat, ne pierdem pe noi si intram in contrast cu natura sinelui nostru care este aceea de a isi exprima unicitatea... nu am metode pentru asta... asta se invata zi de zi, din experiente, autocunoastere, autoanaliza, intuitie etc... ceea ce este, insa, absolut necesar si este defapt un numitor comun, bine de aplicat, este CONSTANTA... :)...
    E bine sa respectam libertatea celuilalt, sa-l lasam sa fie, altfel ii stopam propria evolutie si i-o imprimam sau impunem pe a noastra si asta e o schema nefunctionala, pentru ca merge contra naturii... la fel de bine e sa ne constientizam propria libertate de a fi, pentru ca daca nu o facem, iarasi, traim viata celuilalt si tot contra naturii mergem... asa ca e bine sa fim ceea ce suntem, sa incercam sa fim cat putem sa fim... autentici... pastrand tot timpul balanta intre a fi si a lasa pe celalalt sa fie... din incalcarea acestei scheme naturale, se nasc conflicte si dizarmonii... dar si din alea invatam... :)... totul e invatare, totul e experienta...
    Te pup si spor in tot ceea ce faci..
    And remember, "the sky is the limit" :)... adica limita nu exista :) si peste un infinit de vieti o sa constientizam si adevarul acesta :)!!! Pana atunci parcurgem Drumul...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Laura
    Fara a pica in extrema cred ca perseverenta in a trai cat mai aproape de...,,fara resentimente'' este unul din lucrurile in care ma simt absorbita acum.Armonizarea cu ceea ce pot sa simt in si dincolo de mine.Si relationarea e un capitol unde n-am excelat.Nici nu stiu daca m-am descurcat.Tocmai de aceea incerc sa expun parte din tot ce simt acum vis a vis de pasii prin care am trecut.Nu stiu nici macar daca sunt pe Cale.Ma straduiesc doar sa traiesc facandu-mi si facand mai putina dizarmonie.Nu vreau sa mai trezesc nici in mine si nici in altii sentimente pe care sa le regret mai tarziu.Descopar adevarate perioade ale vietii mele pe care nu-mi vine sa cred ca le-am trait..si incerc sa constientizez atat acele parti..dar sa si veghez si sa analizez ceea ce fac.In tihna.Fara patimi.Si fara impuneri.Fac atat cat pot.
    Mai concret nu vreau sa mai fiu autentica in nimic gresit.Ma rog Domnului sa ma ajute sa merg mai departe(departe fiind mai aproape de El)chiar daca ar trebui sa merg si in genunchi pentru asta.
    Trebuie sa-ti multumesc pentru randuri.Si chiar daca ma repet..esti un om special pentru mine.

    RăspundețiȘtergere