Persoane interesate

miercuri, 8 iunie 2011

Fara titlu

     Intreaga-mi viata arata ca un amalgam.Valtoare,dorinte,ratari,suferinte..culmi,satisfactii,bucurii....extaz..punct si de la capat!Si repeat!Iar ..de la capat..Si eu la mijloc.Intr-un sentiment de nestire.Cand sunt stapana planetei..cand ,,sclava Isaura".Intreb cu respect..in gand sau cu voce tare cand voi veni sa traiesc in constanta?Nu ca as sti cum e ..si ca mi-as dori sa stiu..sau mi-ar place...Intreb..pur si simplu.Exista sfarsit?Unii spun nu.Altii spun da..Unde e mijlocul?Ca senzatia asta ..,,de tras pe maini" pe care o simt vis a vis de tot ce traiesc..de constienta a faptului ca parca le-am trait inca de o mie de ori si-s satula..imi lasa un gust amar..chiar inainte sa mananc lamaia pentru ,,aplecate''!Caci ca un simplu muritor ma-ntreb...de ce n-am inteles nimic pana acum in deja vu-ul asta care-mi zgaltaie creierii?Si cum se face ca atunci cand pare-se c-as intelege...linie..revin si-am uitat tot!Si iar incep orbecaind...Haa!Minunata mi se va parea postarea asta maine!Ca barem Michelangelo care ne arata ...cum ESTE....AGONIA SI EXTAZUL..inlantuite...era Michelangelo.Eu cine sunt sa scriu asemenea dileme existentiale?Sunt cine?Pentru cine?Pana cand voi fi?Si nu vorbesc de azi..si nu vorbesc de maine..Vorbesc de TIMPURILE mele toate!Daca sunt ..ca cica nu-s...Si atunci ce e ?Ca astazi sunt..si maine nu-s...Treceti randurile de mai sus in rubrica pierderi de timp.pentru ca nu exista raspuns.Exista intrebari.

12 comentarii:

  1. nu.
    exişti TU şi lumea în care trăieşti, într-o armonie care nu rimează cu visul pe care îl percepi.
    între lumi sunt furtuni, dar sufletul e ţărmul care întâmpină valurile. şi chiar de e furtună, acolo pe ţărm, va sta mereu farul acela, călăuză, frate, ghid.

    pierderi de timp nu există, timp nici atât, e iluzia minţii. ceea ce suntem e ceea ce simţim, gândim, facem. mereu acum şi aici.

    RăspundețiȘtergere
  2. constanta interioara?va fi cu semn de intrebare pana la increderea in sine.dar cum sa ai incredere in ceva necunoscut tie,chiar daca aceasta esti chiar tu?asa bine,nu te mai lega de deja cunoscutul,fara sa prinzi semnificatile.caci astfel...dorinta de constanta iti va aduce doar repetitile care sa le asemeni cu aceasta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma regasesc in aceeasi barca cu tine! Cineva ne va intinde o mana. Atunci o vom prinde si ea ne va arata calea. AGONIA si EXTAZUL sunt doar perludiu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Flipi
    Eu stiu ce vrei sa-mi spui.Insa rolul meu in viata mea contrazice al naibii de tare toata teoria asta.Stii de ce?Pentru ca ceea ce simt nu se reflecta in ceea ce traiesc.Doar ce traiesc se reflecta in ceea ce simt.O sa vina o vreme cand ai sa observi cat de zdruncinata iti va fi toata constructia..si asta nu din cauza a ceea ce vrei sau faci tu!Si poate ai sa-mi spui ..ca e raspunsul la ceea ce ...AM FACUT!Stiu ca nu exista timp...nu?Cand am facut?Poate FAC..Si daca FAC de ce suport consecintele in realitatea asta si nu in cea in care fac?EIII..greu cu mine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Toteu
    Raspunsul tau e putin ambiguu...asa cum e si postarea mea.Ceea ce inteleg eu de la tine e ca primesc ceea ce merit.Draga mea..nu stiu cat de SUS esti tu si cum nu te atinge nimic...si detasarea te-a cuprins.INtrebarile astea vin de la mine..care nu am ajuns decat undeva unde traiesc inlatuita.Nu e vorba doar de MINE!Intelegi?E hora.In jurul meu sunt oameni.Oameni care sunt ai mei.Si oricat de catarata in copac as fi eu ...ei sunt aici ..Intelegi tu?NU sunt pe munte.Sunt aici.Si daca tu poti sa faci tot ce-mi spui mie..felicitari.Da-mi voie sa spun ca ceea ce numesti tu cunoastere e o stare de aparenta momentana pe care o stii astazi.Am trait-o si eu ieri..AStazi-ul tau va foi urmat de un maine..pentru ca nu suntem statici..circulam..si in angrenajul in care suntem prinsi s-ar putea sa constati ca ...ESTI UN CICLU!Atat!si daca ai norocul sati fie presarat cu flori(ceea ce ma indoiesc)....e bine...daca nuuuuuu....cu siguranta simti si tu tot ce spun eu.Doar ca azi esti bine!O zi buna sa ai si o viata minunata.

    RăspundețiȘtergere
  6. Lumi...suntem in palma cuiva de cand ne stim..Insa ne mai pierdem printre degetele sale si probabil stransoarea aducerii inapoi o simtim noi...Eu iti multumesc pentru sinceritate .Sa recunosti ca te cam invarti si ca esti ametit se pare ca e greu.De ce?Habar nu am.Eu m-as ruga sa pun un punct serialului asta.Atat.

    RăspundețiȘtergere
  7. încearcă, atât cât poţi, să nu o mai vezi ca pe o luptă, ia-o ca atare. ştiu că se mai zdruncină corabia din când în cand... dar fără aceste intermezzo-uri, unde ai mai zări frumuseţea liniştii de după?
    cel mai greu e să accepţi ceea ce eşti, ceea ce simţi, ceea ce faci... dar atunci când ai să înţelegi că sunt parte din tine, toate, gânduri, sentimente (inclusiv cele negative, sunt parte integrantă) atunci ai să poţi simţi acea detaşare de care se vorbeşte pe aici. numai că partea frumoasă e că simţirile devin din ce în ce mai puternice şi de exemplu simpla vizionare a unor aripi de fluture pot aduce lacrimi de bucurie în ochi.

    aşa zisul "mai sus" nu există, nici nu trebuie căutat, trebuie numai să accepţi unde eşti, restul, când trebuie şi cum trebuie vine de la sine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Flipi
    Sa vorbim despre simtiri asa ca la carte e simplu...Cand baietelul tau sufera esti detasat?Nu cred.Cand tot mersul tau prin viata este intors-napoi..si TU stii ca faci TOT esti detasat?Cand mor toti cei dragi tie esti detasat?NU!Doar suferi ca un caine.Si nu e lupta?E TRAGEDIE!E mare tragedie sa traiesti o suta de morti intr-o viata...sa traiesti la capatul unui fir...Eu nu-mi plang durerile ..eu nu spun ca vreau doar fluturi si flori...vreau sa nu ma mai intorc.Atat.De ce?Pentru ca imi cunosc toate razboaiele si toate pacile de dupa.Asa simt..Daca tu esti altfel...e tare frumos.Eu asa sunt!

    RăspundețiȘtergere
  9. in fiecare zi exista rau si bine,si exista si oameni in preajma mea,dar...exista si o fericire constanta in mine.o fericire pura si calma care nu lupta cu nimic din afara ei.de ce nu lupta?pt ca nu stiu de unde vine,cui sa o cer,de unde sa o iau,cui sa o dau...nici nu stiu care-i sunt caracteristicile,deci nici nu stiu cu ce sa o aseman sau sa o incadrez in ceva.descopar intradevar diverse calitati,care imi arata ca raul nu mai e rau,omul e doar om(nu inchipuirile mintii mele),binele nu e doar bine.tot ce ma inconjoara ma arata pe mine.tot ce e in preajma mea este atras de aceea fericire constanta,si se roaga de mine sa le accept si pe ele,alaturi de aceea fericire,chiar si pt o secunda...caci ele-s trecatoare si vor o clipa sa guste din constanta.eu,fac parte si eu din acele lucruri care se vor acceptate.
    de ce nu ma atinge nimic?pentru ca nu permit primei impresii sa devina reala,chiar de-i buna sau rea,ci am incredere in ceea ce imi va arata aceea constanta.totul e sa am curajul sa tin ochii larg deschisi pana la finalul trecerii acelei aparente.apoi e o explozie de minunat,parca ar fi o alta lume dincolo de ceea ce se petrece in aceasta lume.parca e o viata mult mai vie,dincolo de actiune.
    deci intelegi ca ceea ce ai scris in postare,traiesc si eu zilnic.

    RăspundețiȘtergere
  10. Si deci sa inteleg ca intotdeauna prima impresie...nu e si ultima impresie..Ultima impresie e mereu cea reala,e buna..si restul e doar aparenta..Sunt putin ametita si inteleg doar ca desi traiesti ceea ce traiesc si eu...simti o fericire care depaseste restul.Ok.Nu-mi permit sa contrazic trairile tale..intreb doar..de cate ori ti-ai simtit sufletul expodat de durere?De cate ori ai spus...m-am saturat?O data?De zece ori?De catralioane de ori?Era fericirea asta prezenta?Daca da..inseamna ca EU nu-s setata corect!Ca saturatia mea vine din...azi mor...maine traiesc.Si daca vad o constanta..vad constanta acestui sir infinit.Eu nu mai vreau sirul asta.Intelegi ce spun?

    RăspundețiȘtergere
  11. Ca sa fiu mai explicita cu tot ceea ce am scris mai sus...si mai sus..Inteleg ca avem liber arbitru..inteleg ca toate ne apartin..iubesc linistea de dupa...si iubesc izbanda..Ce nu inteleg e ca ma simt o jucarica cu cheita..O cheita care e la altcineva.Si cand se invarte cheita..bufff..ma invart de-mi sar creierii..Asta spun.Ca nu ma invart eu.Voi incercati sa spuneti ca o fac.Si pentru ca nu pot sa conving pe nimeni ..JOC.Joc rolul asta ..pe care-l tot joc de zeci si zeci de vieti..

    RăspundețiȘtergere
  12. nu zic că nu sufăr. nu ai fi om dacă nu ai simţi. sigur. numai că trebuie schimbată perspectiva. dacă vrei să opreşti sirul. dacă vrei să priveşti infinitul. aici discuţia ne transcende, trebuie lăsat totul, orice şi oricine să fie pur şi simplu. şi vii şi morţi, mi-e greu să explic, ceea ce nu poate fi exprimat...
    să simţi dar să nu te afecteze într-atât încât să nu te descentreze, valuri da, oricine are...

    pare ipocrizie, dar să ştii că în simplitatea lumii se găseşte adevărul chiar şi atunci când îl negăm.
    ai pierdut şi o să mai pierzi în viaţa asta, cu toţii trecem prin asta până trecem peste, acolo unde e linişte. o pot simţi. e vie.

    RăspundețiȘtergere