Stiu ca Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar placea doar ca El sa nu aiba chiar atata incredere in mine.Maica Tereza
Persoane interesate
vineri, 1 iunie 2012
Absenta
Incarcatura emotionala se reflecta in lipsa scrisului aici.Cuvintele vin greu,parcurg totul intr-o stare fie de ravaseala ..fie de beatitudine.N-am fost niciodata genul expus.Acum insa e mai greu ca niciodata.Filtrele prin care m-am trecut pentru a ma cunoaste, ma tin in fata unor bariere.Si e cumva de genul...cu cat iubesc mai mult cu atat o spun mai rar!Dupa ani in sir de somnolenta..si trezirea e latenta.Aud tot mai des ca ar trebui sa nu mai gandim atat de mult.O my Good..Insa cum altfel sa ajungi ca in final sa simti?Nu-mi ajunge somnul?Fiindca nici o stare nu te cuprinde decat dupa multa rascolire!Care dupa ce ca te mananca din exterior..va incepe sa o faca mult mai mult pe dinauntru,ca nu stiu ce solutie magica care topeste prisosul!Si probabil cand vom fi mai eliberati ..va incepe etapa curgerii.Pana atunci insa lipsesc motivat.. incercand sa raspund chemarilor mele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
...chemări cu interiorul cuprinzând fericire, îţi doresc.
RăspundețiȘtergereMultumesc dmd.Asemenea!
RăspundețiȘtergereAșa e, numai după multă răscolire vine în interior lumina, care face totul să curgă. Uneori, credem că nu va mai veni niciodată, și vom rămâne așa, răscoliți..:) Dar ea vine mereu, chiar dacă nu atunci când o așteptăm. Și, totul se așează în noi...
RăspundețiȘtergere