Despre karma

Ce-i aceea karmăl

■ Este un mecanism de răsplătire a faptelor pământeşti de aceea karma se poate închide abjurând cu trup şi suflet. Vindecătorii, bioenergeticienii trebuie să treacă prin perioade de inaniţie şi posturi severe, să excludă dependenţa de bunurile materiale. Adevăraţii vindecători au fost întotdeauna sfinţii şi proorocii.

Karma omenirii contemporane este atât de impură că închiderea ei acum este cu mult mai dificilă decât înainte.

Pentru că în metoda diagnosticului karmic se reunesc, conştiinţa şi subconştientul, credinţa şi cunoştinţele, aplicând-o trebuie de gândit, de gândit şi iar de gândit.

Asigurarea autorului relatărilor de mai înainte, care a încercat aplicarea metodei mele, echilibrarea structurilor câmpurilor sale au permis salvarea lui însă fapta sa este tipică pentru o gândire unilaterală. Voi fi fericit dacă omul care-mi .va citi cartea va înţelege cât de deformată este concepţia noastră despre lume şi va şti ceea ce trebuie schimbat în viaţa sa pentru a nu-şi mai adăuga noi probleme. Acum principalul e să ne oprim măcar „pe margine". Omul îşi poate bloca karma printr-o alimentaţie corectă şi printr-o comportare etică şi aceasta e primul lucru ce trebuie făcut fiindcă răul cu care ne întâlnim zilnic se găseşte chiar în noi.

în filosoful chineză există undeva o afirmaţie cum că fiecare om trebuie să se simtă salvatorul lumii.

Intr-un manual sovietic de psihiatrie asemenea convingeri erau tratate ca primele semne de paranoia.

Astăzi pot afirma plin de convingere, văzând interferenţele biocâmpurilor, că fiecare om care tinde către Divinitate, lucrează activ pentru salvarea lumii şi este un salvator al lumii.

Am vorbit deja despre faptul că procesele care au loc în Univers sunt ambigui. Aspiraţia spre Dumnezeu, spre punctul iniţial din care s-a născut Universul, trebuit realizată pe calea fortificării spiritului şi a creşterii coeziunii la nivelul câmpurilor. însă acest proces este de neconceput fără intensificarea diferenţierii materiale.

Indicatorii dezvoltării materiale sunt reprezentaţi de masă. spaţiu, timp. Prin urmare dezvoltarea lumii materiale trebuie exprimată în creşterea masei, lărgirea spaţiului şi mărirea timpului. întrucât timpul este legat de durată, principalele procese în Univers la nivel material trebuie să se reducă la lărgirea Universului ceea ce se şi întâmplă în prezent.

Condiţia pentru dezvoltarea şi menţinerea oricărui proces sail obiect este dihotomia fizică şi în acelaşi tiiiip creşterea coeziunii câmpului.

Diferenţierea la nivel fizic, adică sporirea necesităţilor şi conexiunilor corpului cu mediul înconjurător fără o premisă spirituală este condamnată la autodistrugere. Diferenţierea corpului reprezintă dezvoltarea şi satisfacerea necesităţilor acestuia iar acest lucru duce la distrugere şi pieire- dacă nu este condiţionată de suportul dezvoltării spirituale. în acest fel civilizaţia contemporană este întruchiparea căutărilor spirituale pe care Ie-a străbătut omenirea în mileniile anterioare. Acesta este faptul care condiţionează corelaţia dintre material şi spiritual în această lume.

Dacă transferăm acest principiu asupra unui caz particular-căutarea căilor şi metodelor de tratament la nivelul contemporan-atunci posibilităţile acţiunii spirituale trebuie să se îmbine cu realizările medicinei. Trebuie înţeles faptul că medicina contemporană n-ar fi existat fără căutările de milenii în domeniul spiritului şi al acţiunii spirituale asupra omului că succesele  ei  sunt  materializarea acestor căutări.   In   ultimele decenii' medicina s-a apropiat de acea limită unde potenţialul spiritual este deja secătuit şi pentru dezvoltarea în continuare trebuie să se reîntoarcă la sursă, precum fiul rătăcitor, şi să conştientizeze faptul că. tară înţelegerea şi căutarea cauzelor bolilor, nu are cum să se mai dezvolte.

Acum trebuie pusă problema nu a opoziţiei faţă de acţiunea spirituală şi. de medicina tradiţională ci a unificării acestora cu păstrarea realizărilor şi într-un domeniu şi în celălalt. Boala este un \r.' '• oe de promovare a spiritului însă imperfecţiunea noastră nu n .iiiiite cunoaşterea spiritului până la capăt şi influenţarea bolii numai prin metoda spirituală. De aceea de depăşeşte posibilitatea spiritului nostru imperfect de astăzi, trebuie să facă medicina. Tendinţa medicinei spre o diagnosticare timpurie şi profilaxia bolilor este primul pas în direcţia spiritualităţii deoarece anume la nivelul informaţional începe cea mai mare parte a bolilor. în lume se acumulează tot mai multe dovezi referitoare la eficacitatea mai mare a acţiunilor spirituale faţă de cele medicale.

Omenirea se întoarce încet dar neabătut către tatal său, către spirit, spiritualitate şi cultură căci aceasta este singura noastră şansă de salvare.

LAZAREV-SISTEMUL AUTOREGLARII CAMPURILOR