Cu ochii spre cer

      Cata minune exista in noi de putem sa trezim in ceilalti sentimente atat de inalte?Cata magie a pus Domnul in cuvant de reusim sa invingem si cele mai puternice temeri doar murmurand cateva vorbe?Uneori ma simt lacrima ce spala obrazul omului drag si as muri cu placere doar sa pot sa-I curat durerea.Alteori ma simt pasare zburand si ascunzandu-se in sanul cerului  si as ramane cu drag fara aripi ..insa acolo..Alteori insa sunt OM si mi-e cea mai inalta Fiintare ce mi-a fost daruita..dar iata ca ma pierd in sumedenia de insusiri carora nu stiu sa le fac fata.Si ma las prada iubirilor celor care ma vor chiar si asa..in neputinta mea de a fi ceea ce sunt.Si atunci ma intorc Doamne spre tine si-ti soptesc ,chiar daca cunosti fiecare strigare a mea..sa-mi aduci aminte sa FIU!