joi, 5 mai 2011
Schimbare?!
In fiecare seara inainte de culcare ne asezam si multumim recunoscatori pentru ceea ce am primit.Cat din ceea ce am trait este insa ceea ce am vrut?Personal trebuie sa recunosc faptul ca eu sunt intr-o oarecare schimbare si lucrurile pentru care multumesc astazi sunt mai adevarate decat cele pentru care o faceam in trecut..Insa nu pot sa nu spun ca trairile sunt oarecum bulversante.Ca ma aflu ca intr-un ...ceva care nu stiu cum se cheama..chestia in care se joaca doi copii in parc ..iar unul e sus ..iar celalalt jos ,aflandu-se in balans bazandu-se pe greutatea corpurilor..???(balansoar??habar n-am..) Sunt cand sus..cand jos..Cei care au trecut prin asta imi tot spun ca e ok..ca e normal..ca asta-i drumul..ca sunt in SCHIMBARE.Sa fiu oare?Nu stiu..Ce vreau de fapt?Buna intrebarea..Cel mai real raspuns ar fi ca vreau capacitatea de putea iubi intreaga lume.Si continui sa rad,sa sper,sa-mi doresc,sa ma rog..sa iubesc.In micimea mea si atat cat pot astazi..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Larisa :)... am scris intr-un articol mai vechi despre cum vad eu treaba cu multumirea si despre cum, cand am inceput sa vreau sa fac lucrul asta, initial, nu stiam pentru ce sa multumesc... apoi: CLICK si a curs lista infinita :))): pentru ca respir, pentru vant, pentru soare, pentru stele, pentru ca floarea e galbena, pentru ca floarea e rosie, pentru zambetul copiilor care imi aduc in inima caldura imaculata a picaturilor de roua, pentru, pentru, pentru... orice lucru marunt pe care inainte nu il observam desi micile minuni era in fiecare moment in fata mea :)). Toti suntem in schimbare, toti trecem prin perioade in care ne simtim „bulversati”... cum sa nu fim bulversati cand o viata intreaga nu ne-am cunoscut si abia acum facem cunostinta cu noi insine :))) cu ceea ce putem, cu ceea ce Suntem cu „S” mare?. Si eu am avut momente, zilele astea, in care parca traiam in zona crepusculara :P:P:)) de la care treceam brusc la bucurie, la intelegerea lucrurilor, la ACCEPTARE senina... la increderea ca sunt pe Cale :). Sunt momente... apoi totul se aseaza, se echilibreaza, totul e sa NE PASTRAM VIBRATIA INALTA cat putem de mult... apoi, ai sa vezi ca dupa ce te echilibrezi, intri intr-o noua faza de constientizare... si, si aceea va avea „bulversarile” ei :)), apoi iarasi va pluti calmul... si tot asa... asta e devenirea :).
RăspundețiȘtergereCat despre capacitatea de a IUBI INTREAGA LUME, o avem deja in noi, o ai deja in tine si dupa perioada asta de „curatenie” in suflet, va curge de la sine... de la sine :))
Si, inca ceva, desi m-am lungit o gramada :)... nu mai spune, te rog, „in micimea ta”... gandeste-te la un singur lucru: Dumnezeu nu a creat „micimi”, copiii lui nu sunt „micimi”, sunt Scantei Divine :)... asta esti si tu, asta suntem cu totii :)
...parerea mea :P:))...
Seara frumoasa!:)
E o ora putin cam tarzie insa nu pot sa nu-ti multumesc Laura.Tot ce-mi spui e adevarat..traiesc deja..si..parca stiu si raspunsurile.Cred ca trebuie sa evaluez corect tot ce ,,vine'' si sa ,,raman''.Atat pot sa mai spun la ora asta..Ne auzim..
RăspundețiȘtergereO sa iau aminte si o sa "rumeg" aceste vorbe.
RăspundețiȘtergereO melodie care te relaxează,
RăspundețiȘtergeremulțumesc Larisa!
Să ai un weekend plăcut!
Te pup scumpo!
e intervalul dintre inspiraţie şi expiraţie, e normal să te simţi într-un fel odată şi altfel după.
RăspundețiȘtergerenumai echilibrul interior îţi poate oferi baza solidă peste care unduirile lumii vor trece fără efect.
în cercul fiecăruia, stăm în centru, observând frumuseţea infinită a lumii, dezvăluită special pentru fiecare dintre noi pentru a o înţelege.
şi e adevărat, nu minimiza, încearcă să pui întotdeauna, în orice situaţie, o undă de bun, de fericire, de lumină în orice. nu contează ce se întâmplă în jur (nu în sensul că nu trebuie să îţi pese) dar trebuie să ştii că drumurile toate duc tot acolo...
Stii Flipi intervine o stare in care am senzatii de mare slabiciune,atat vital cat si mental.Imi spun insa ca natura noastra asa e construita ,pe actiunea fortelor si energiilor ce ne parvin.Si cum eu nu sunt tocmai extraorsinar de pregatita sa primesc..imi pierd stabilitatea.Apoi constientizez ca trebuie sa-mi ,,expim'' vointa si..cred ca e bine.Am mult de lucru insa..simt.
RăspundețiȘtergereMa bucur Elena ca te pot bucura si surprinde.Bucura-te!
RăspundețiȘtergereLumi..
RăspundețiȘtergereStii cum e?De fiecare data vorbele celorlalti ne fac sa privim in noi mai atent.Si eu am aceleasi stari cand ii citesc pe ceilalti. Te pup.
nu mai spune că nu eşti pregătită. nimic din ce ţi se întâmplă nu e făcut să te dărâme, din contră, deci eşti mai mult decât pregătită pentru tot ceea ce vine, asta e puterea asupra timpului şi adevărului. cu toţii avem de lucru, că nu mai scriam acum pe bloguri dacă nu aveam... :)
RăspundețiȘtergereimportant e că facem paşi, oricât de mici.