Gîndim prea mult! Ne-am mutat în minte ca să ne îmbunătăţim viaţa şi am rămas prizonierii minţii. Doamne, cum de am ajuns să gîndim atît de mult!? Cum de ne-am dat trăirea pe o adunătură de gînduri. Cum apare în noi o emoţie, o stare, o simţire cum intervine mintea şi o transformă de îndată în gînduri. Vedem cerul senin presărat cu nori pufoşi drăgălaşi şi deîndată începem să gîndim: „ce frumos e cerul! ce albastru este! Oare cît de adînc este Cerul? şi norii cum de plutesc?” etc. În loc să ne simţim bine, privind cerul, ne gîndim că ne simţim bine. În loc să iubim, ne gîndim că iubim. Este dificil de sesizat diferenţa dintre a te simţi bine şi a gîndi că te simţi bine, dar este totuşi o mare diferenţă.
Avem nevoie să reînvăţăm să simţim, să privim, să trăim pur şi simplu. Este bună şi gîndirea, dar parcă prea a pătruns peste tot şi în toate şi nu mai reuşim să scăpăm de ea nici măcar în iubire. Chiar şi aici în spaţiul sacru al inimii pătrunde cu nonşalanţă mintea cu temerile, cu calculele şi cu planurile ei. Una dintre cele mai mari provocări pe care o avem în faţă şi poate, totodată, soluţia pentru o viaţă mai bună şi o lume mai bună constă în a reînvăţa să simţim, să trăim şi nu doar să gîndim. Gîndurile există doar în spaţiu şi timp. Trăirile sînt atemporale şi aspaţiale. Gîndurile generează o mulţime de griji şi prea puţine soluţii. Simţirea aduce mereu plinătate şi sens. Investind în gîndire şi predîndu-ne gîndirii am reuşit să creăm condiţii mai bune de viaţă, dar nu am crescut cu nimic calitatea fericirii noastre şi nu am rezolvat mai nimic din problemele fundamentale ale omului.
Sincer, gîndim prea mult. Am acordat cîndva credit gîndirii şi astăzi ne domină cu străşnicie. Cel mai evident semn că sîntem sclavii gîndirii este plictiseala. De asemenea, putem să ne dăm seama ca sîntem excesiv mentali dacă, oprindu-ne din orice activitate ne simţim stingheriţi, simţim un gol sau chiar un atac de panică nejustificat. Îngrijorările excesive arată de asemenea că trăim prea mult prin intermediul gîndurilor noastre în detrimentul simţirii. Ne-am predat gîndirii şi ea nu ne-a oferit altceva decît o falsă cucerire a lumii. Sensul şi valoarea vieţii vor fi date mereu nu de ce ajungem să avem şi să gîndim, ci de ceea ce ajungem să trăim în mod direct cu întreaga fiinţă. Nicicînd nu te vei simţi viu datorită gîndurilor, ci datorită trăirilor directe cu întreaga fiinţă a fiecărei clipe.
Cristian Turcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu