Mooji - Nimic nu se intampla cu adevarat

Alta viata?

Daca Dumnezeu ne-ar da sansa sa ne reeditam viata cum ar arat ea?M-am gandit si m-am razgandit..ca in final sa constat ca nu as putea schimba nimic.Nu astazi insa.Pentru ca sunt o groaza de zile in care as schimba multe..sau tot.Cum e cu statornicia?Azi iubesc greselile mele..si cred ca as putea sa le repet razand ..din nou.Pentru ca datorita lor sunt aici.Au fost pragurile vazute prea tarziu..dupa ce lovitura ma pusese deja la pamant.Insa semnele ramase m-au ajutat sa ma regasesc..sa privesc spre mine si sa invat ..Ce mi-as dori?Sa devin statornica si sa-mi pot iubi viata si maine.Voi?

LACRIMILE de Lucian BLAGA

JURNALUL FERICIRII

            O fi hula curata,dar am o teorie a mea,dupa care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca bland,bun,drept,fara de pacat,indurator,puternic s.a.m.d.

            Din relatarile Evangheliilor-fara exceptie-ne apare si inzestrat cu toate insusirile minunate ale unui gentleman si cavaler.

            Mai intai ca sta la usa si bate;e discret.Apoi ca are incredere in oameni,nu-i banuitor.Si increderea e prima calitate a boierului si cavalerului,banuiala fiind,dimpotriva,trasatura fundamentala a smecherului.Gentlemanul e cel care-pana la dirimanta proba contrara-are incredere in oricine si nici nu se grabeste,avid,sa dea crezare defaimarilor strecurate pe seama unui prieten al sau.la smecheri si jigodii reactia numarul unu e intotdeauna banuiala,iar neasemuita satisfactie-putinta de a sti ca semenul lor e tot atat de intinat ca si ei.

           Mai departe.Hristos iarta usor si pe deplin.Smecherul nu iarta niciodata,ori daca se indupleca(fara ca sa ierte),o face greu,in sila,cu taraita.Pe cand Domnul:,,Nici eu nu te osandesc.Mergi si nu mai pacatui."Nici eu nu te osandesc...

           E oricand gata sa vina in ajutor,atata asteapta.Ii e mila.Pe vaduva lui Nain,pe orbi,pe femeia garbova ii milostiveste fara ca ei sa fi cerut ceva.Stie sa-si gradeze aprecierea,da fiecaruia ce-i al sau.Hananeancei,care a dat dovada de staruinta si curaj,ii spune mai mult decat altora pe care-i izbaveste,intrebuinteaza o formula complementara:O,femeie!mare iti este credinta.(Numai ei;numai ei si exclamativul O! si calificativul mare!)

           E mereu-si cu osebire de grijuliu asupra acestui punct-atent si politicos;prietene ii spune lui Iuda.Niciodata o insulta ori o vorba dispretuitoare fata de pacatos.Nu se vede din nici un text vreun moralism intepat,vreo pudoare de comanda.Si nici o conditie prealabila pusa pacatosilor,nici o discriminare:Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara.Fiului risipitor ii iese in cale(si inca departe fiind...).Iar ori de cate ori da,da din belsug,mai mult decat s-ar cuveni,boiereste.(Ce poate fi mai strain de contabila meschinarie si fariseic dramuita socoteala,si mai buna dovada de marinimie,decat aceste cuvinte de la Ioan3,34:,,Caci Dumnezeu nu da duhul cu masura''?)Gospodareasca,nu,cuvantul e prea frumos,administrativa ingrijorare a lui Iuda pentru banii cheltuiti pe mir arata,pe de o parte,ca vanzatorul era lipsit de simtul darniciei,iar pe alta ca Domnul de la Sine trecea-boiereste-peste orice calcul si avaritie(fie ele sulemenite in opere de binefacere si patronaj)pentru a gusta bucuria de a risipi(care-i totuna cu a jertfi) in clipe de inaltare sufleteasca.Si acesta este un gest de nobil,nobilul fiind oricand in stare sa-si sacrifice viata sau sa-si spulbere averea.(Nobilul isi va da uneori viata in duel pentru motive mundane ori isi va pierde averea la carti-dar purtarile lui,ca tot ce-i pamantesc,nu-s decat stangace imitatie a virtutilor marinimoase;dragostea trupeasca nu-i oare si ea biata contrafacere a dragostei divine?)

         Incredere in oameni,curaj,detasare,bunavointa catre cei napastuiti de pe urma carora nu te poti alege cu nici un folos(bolnavi,straini,intemnitati),un simt sigur al maretiei,predispozitie pentru iertare,dispretul fata de prudenti si agonisitori:toate sunt trasaturi ale gentlemanului si cavalerului.

         Pe toti oamenii ii imbie sa se recunoasca drept ceea ce sunt cu adevarat:niste fii ai Tatalui,ai stapanului.Din acest punct de vedere cartea cea mai apropiata de Evanghelii este Don Quijote,de vreme ce si cavalerul din La Mancha le spune celor din carciuma ca sunt castelani fara s-o stie si le cere sa se poarte ca niste nobili ce sunt.

         Printul Miskin,cand fapta lui Ganea(personaje din romanul lui Dostoievski Idiotul) nu se deosebeste de a unui mojic si a unui camatar,cum reactioneaza?Ii e mila si rusine de cel care si-a uitat(in manie si in setea de bani) titlul de copil al lui Dumnezeu.

        -Situatia de crestin e totuna cu statul de aristrocat.

         De ce?Pentru ca isi are temeiul in cele mai ,,senioriale'' insusiri:libertatea si increderea(credinta).

         Ce este nobilul,feudalul?Mai presus de orice un om liber.

         Ce inseamna credinta?incredere in Domnul desi lumea e rea,in ciuda nedreptatii,in pofida josniciei,cu toate ca de pretutindeni nu vin decat semnale negative.

         Cuvintele lui Tolstoi(in Anna Karenina,scena alegerii maresalului nobilimii din gubernie):,,D-aia suntem nobili,ca sa avem incredere.''

         N.STEINHARDT-JURNALUL FERICIRII

Sarah Mclachlan - Ordinary Miracle (versuri romana)

STAMATIS SPANOUDAKIS - My white rose

As putea sa ascult la infinit...Inchid ochii si ascult iar si iar..Simt cum ma topesc..cum sufletul mi se rupe in mii de bucati.Dureros de sublim..

Pentru voi...

Iubire in miscare

       Oricine poate intra in contact cu patru feluri de entitati din lumea invizibila:cele elementare,spiritele eliberate de trup,sfintii si ingerii.Entitatile elementare sunt vibratii ale lucrurilor din natura-ale focului,pamantului,apei si aerului-si putem intra in contact cu ele prin intermediul ritualurilor.Sunt forte pure-precum cutremurele,fulgerelesau vulcanii.Apar sub forma unor spiridusi,zane,salamandre,pentru ca e nevoie sa le intelegem ca ,,fiinte'';cu toate acestea,omul nu poate decat sa foloseasca forta entitatilor elementare-niciodata nu va invata ceva de la ele.

       Spiritele eliberate de trup sunt acelea care ratacesc intre o viata si cealalta,iar noi intram in contact cu ele prin persoanele-medium.Unii sunt mari maestri-dar tot ce ne invata putem invata pe pamant,pentru ca si ele au invatat tot aici.Asa ca e mai bine sa le lasam sa mearga in directia pasului urmator,iar noi sa privim mai mult la orizontul nostru si de acolo sa incercam sa scoatem intelepciunea pe care si ele au scos-o. 

       Dupa spiritele eliberate de trup,apar sfintii.Acestia sunt adevaratii Maestri.Au trait alaturi de noi candva,iar acum se afla aproape de lumina.Marea invatatura a sfintilor sunt vietile lor de aici,de pe pamant.Aici se afla tot ce trebuie sa stim noi-e de ajuns sa-i imitam.Pe sfinti ii evocam prin rugaciuni neincetate.Si,cand ei sunt aproape,totul se transforma.Se petrec miracolele.

       In sfarsit,exista ingerii.Ingerii sunt iubire in miscare.Care nu se opreste niciodata,care lupta ca sa creasca,fiind dincolo de bine si de rau.Iubirea care devoreaza totul,care distruge totul,care iarta totul.Ingerii sunt facuti din iubirea aceasta,si -in acelasi timp-sunt solii ei.Iubirea ingeruluiexterminator,care ne ia intr-o buna zi sufletul,si a ingerului pazitor,care ni-l aduce inapoi.Iubirea in miscare.

       Sa stam putini linistiti,pentru ca ingerii nostri sa auda zgomotul din spatele tacerii noastre.

       Paulo Coelho

Albert Einstein - Exista Dumnezeu?

Viata este un joc

       Priveste urcusurile si coborasurile vietii cu mintea senina.Pentru existenta aparenta,este vorba numai despre un joc.Priveste castigurile si pierderile tale cu o detasare mentala,ca si cum vezi un film.Dupa ce vezi o piesa de teatru buna-chiar si o tragedie-exclami:,,Ce poveste buna!Am invatat multe din ea."In mod similar,chiar si atunci cand treci peste evenimentele tragice din viata ta,spune pentru tine:,,Sunt recunoscator pentru aceasta  experienta!M-a invatat multe."Viata are nevoie de varietate pentru a fi interesanta.Daca un roman ne face sa radem sau sa plangem,il apreciem.Gandeste-te la viata ca la un roman bun sau un film bun.Si retrage-te un pic ,in mod mental.Trebuie sa vezi in perspectiva.Daca nu iti place intriga.adu-ti aminte,cu cat esti mai liber in interior,cu atat va fi mai mare capacitatea de a o schimba.Karma face jocurile.Dar cine a pus karma in miscare?Noi am facut asta.Orice am fi facut in trecut putem sterge.Acum tot ce ne trebuie este determinarea benefica,cea nascuta din libertatea interioara in crestere.Oamenilor le plac jocurile ca sahul si accepta reusitele sau pierderile cu mai multa sau mai putina usurinta.In acelasi sens,ar trebui sa ne permitem sa ne bucuram de viata,chiar daca este vorba de o infrangere.Ar trebui sa ne permitem sa traim cu calm si cu simtul recunoasterii.In acelasi sens trebuie sa ne permitem sa ne bucuram atunci cand ii reintalnim pe prietenii buni-cine stie in cate vieti de pana acum?Si ar trebui sa ne permitem sa plecam din nou,in moarte,cu credinta calma.Viata este un joc.Fii interesat de acesta,dar ramai mereu detasat.Nu lasa nimic sa te afecteze in interior.Oricum se vor derula lucrurile,adu-ti aminte,nu este nimic real.Nu fi ca un anumit domn care,bucurandu-se foarte mult ca a castigat o partida de sah,a murit de atac de cord!Chiar si in timpul orelor intunecate ale unui doliu sau in timpul decaderii corpului la o varsta inaintata,pastreaza-ti o atitudine vesela.Patratele negre,pe o tabla de sah alterneaza cu cele albe.Astfel,fiecare clipa intunecata in viata alterneaza cu lumina,fiecare tristete-cu o bucurie,fiecare infrangere-cu un succes.Schimbarea si contrastul sunt inevitabile si sunt acele elemente care fac acest joc posibil.Priveste-le fara patima si nu le lasa niciodata sa te defineasca in interior.

Paramhansa Yogananda

600 Years

Am privit videoclipul pe blogul lui Daniel Roxin.Este minunat si vreau sa vi l redau.

Nume de inger...

       

          

           Va spuneam ieri ca prin ale mele timpuri au trecut o groaza de oameni.Oameni dragi.Foarte dragi...sau mai putin dragi.Nu conteaza.Toti mi au aranjat cumva viata.Toti mi au deschis orizonturi.Undeva in amintiri ,de nu stiu unde a venit ea...M am chinuit sa mi amintesc.De unde?Cand?Nu pot sa mi amintesc.M am trezit cu ea alaturi.E ingerul pe care Dumnezeu mi l a trimis si care a fost langa mine in toate situatiile.Unele bune si frumoase in care spiritul ei angelic ma facea sa simt si sa traiesc PROFUND ,sa inteleg ....Si altele grele,chinuitoare din care ea m a tras,m a luat in brate si mi a sters multele lacrimi...Nu...nu am pierdut o! Sau poate ea nu m a lasat sa ma pierd.Cuvintele imi par banale..pentru ca oricat as incerca sa spun nu voi reusi sa exprim ceea ce simt.Fiecare dintre noi ascundem lucruri tocmai pentru ca nu avem cum sa le spunem cuiva.Nu putem.Si atunci gasim fiecare un om...fie el prieten,fie doctor,fie parinte,fie duhovnic...in fata caruia ne spovedim...Duhovnicul meu e prietena mea...Prietena de nu stiu cata vreme..E omul care stie totdeauna care mi e canonul si a carei dragoste imi lumineaza negurile...Destul de multe...Ale carei binecuvantari trec timpul si sfideaza toate distantele..A carei iubire rupe toate zagazurile si ajunge inmiita la mine.Sunt norocoasa si rasfatata de Dumnezeu pentru ca imi cunosc unul din ingerii pazitori.Si oracat de cumplit mi ar fi e langa mine.Nu i plac vorbele mari.O ating alte lucruri...Mici pentru noi...O atinge stropul  care ingheata iarna pe un geam...tresare la frumustetea unui verde de copac..renaste in ochii unui copil..si gaseste dumnezeirea in firesc...in putin...Atinge zi de zi...un sfant...finalizand aparitia unei icoane..in fata careia un altul ca mine isi va spune bucuriile si tristetile....sau terminand tablouri care ne vor clati ochii plansi privindu le.Respect si iubesc adanca iubire care a adus o sa poata face exact ce si a dorit...Cati dintre noi reusim asta?Cei inzestrati...Atat.O imbratisez si ii trimit toata recunostinta mea...Cu siguranta drumul meu ar fi fost mult prea greu...fara ea...

Oameni dragi..

       


  Cum privim viata?Cum primim ceea ce ne poate ea oferi?Cum intelegem copilaria si oamenii care ne o ocrotesc?Cum multumim lor?Cum ne amintim de parintii de atunci si cum ii privim astazi dupa atat de multi ani(cei care au privilegiul acesta)?Cum ne amintim si cum traim acum amintirile in care iubeam cu suflet de adolescent si plangeam in bratele dragelor noastre prietene,pe care azi nu le mai stim...sau le stim insa nu le mai gasim langa noi?Cum ne amintim oamenii care ne au iubit si pe care din o groaza de motive i am pierdut fiindca nu am stiut sa reactionam la dragostea lor?Pentru mine a fost prea mult...pentru voi?Am avut norocul sa am in jur atati oameni care sa mi poarte o parte din nefericiri si care sa ma inalte...si ghinionul de ai pierde cu mici exceptii pe toti..As da mult ...tare mult si as vrea sa am sansa sa pot multumi tuturor...sa spun cat de mult a contat si cat de usor am trecut peste tot...O sa incerc sa vorbesc zilnic despre fiecare din ei..poate cine stie?Dumnezeu stie el cum sa aseze totul astfel incat sa putem sa i oprim cateva minute ACUM langa noi...Spun ACUM pentru ca altfel inteleg totul  cu ceea ce sunt azi....Si cu siguranta n as fi fost eu...fara ei...Vreau sa multumesc...sa fiu recunoscatoare pentru fiecare secunda traita intr un timp care pare atat de apus..si poate azi cand amintirea mea e atat de vie vor simti...vor simti ca sunt bine...ca sunt intr o stare pe care nu si o pot explica...poate vor simti toata iubirea pe care am strans o si care sper sa ajunga la fiecare din ei....Suntem iubire ...

Iubirea- recita Marcel Iures

KHALIL GIBRAN-DESPRE COPII

Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele năzuinţei Vieţii spre ea însăşi.
Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
Şi deşi ei sunt cu voi, ei nu vă aparţin.

Voi le puteţi da dragostea voastră, dar nu gândurile voastre,
Pentru că ei au propriile lor gânduri.
Puteţi oferi o casă pentru corpurile lor, dar nu pentru suflete,
Căci sufletele lor locuiesc în casa lui mâine, pe care voi n-o puteţi vizita, nici măcar în visele voastre.
Voi puteţi să vă străduiţi să fiţi ca ei, dar nu să îi faceţi pe ei aidoma vouă.
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici nu întârzie asupra lui ieri.

Voi sunteţi arcurile din care copiii voştri, ca săgeţi vii, sunt trimişi înainte.
Arcaşul vede ţinta pe calea infinitului şi El vă îndoaie cu puterea Lui, ca săgeţile Lui să meargă iute şi departe.

Fie ca îndoirea voastră în mâna Arcaşului să fie către bucurie;
Căci aşa cum El iubeşte săgeata care zboară, la fel iubeşte El şi arcul stabil.
(Din “Profetul”. Traducerea poemului – Iulia Dobrovolschi, din cartea „Copiii Mileniului III”, de Jan van Helsing.)